3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÓRĂ, hore, s. f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis; cerc format de cei care execută acest dans; melodie după care se execută acest dans. 2. (Pop.) Petrecere țărănească la care se dansează jocuri populare. ◊ Expr. A ieși la horă = a intra (la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă. A se găti ca de horă = a se îmbrăca foarte frumos, cu hainele de sărbătoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreală. [Pl. și: hori] – Din bg. horo.

horă2 sf [At: E. KOGĂLNICEANU, LET. III, 195/23 / Pl: ~re / E: ngr χαoρ] (Grî) Oraș.

ho1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 12 / V: (înv) hoară, hoare, ~re, hu / Pl: ~re și ~ri / E: bg xopo] 1 Dans popular românesc cu ritm domol, în care dansatorii se prind de mână, formând un cerc (mare) închis. 2 (Pex) Cerc format de cei care dansează hora1 (1). 3-4 (Pex) Melodie (sau cântec) după care se execută hora1 (1). 5 (Pex; pop) Cerc. 6 (Pop) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. 7 (Îe) A porni ~ra A începe hora1 (1). 8 (Îe) A se prinde în ~ A intra în horă1 (1). 9 (Îs) ~ra boierească (sau de(-a) mână, (de) brâu, de doi, de la Bacău, de la Bobeni, de la Cămpina, dezgovelei, domoală, dreaptă, gării, grecilor, iute, Izvoranului, înainte, înapoi, în bătaie, în două părți, în dreapta, în stânga, într-o parte, Jianului, la pas, lui Băluță, lui Cuza, lui Livente, mazilească, mirelui, miresei, moldovenescă, moșnenilor, națională, nouă, nunții, peste picior, Plevnei, repede, săltată, tare, țărancă, țărănească, țesută, țigănească, Unirii etc.) Horă (1) care se dansează în diverse feluri, cu diverși pași, pe diverse ritmuri, la anumite ocazii sau în anumite regiuni. 10 (Pex) Dans. 11 (Îe) A nu-i veni (cuiva) vremea la ~ A fi încă copil. 12 (Îe) A duce (sau a purta) ~ra A fi flăcău de frunte. 13 (Îe) A ieși Ia ~ A intra (la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și flăcăilor care dansează la horă1 (6). 14 (Îe) A se găti (ca) de ~ A se îmbrăca în haine de sărbătoare. 15 (Îc) ~ra mătușilor Ninsoare cu vârtejuri. 16 (Îc) ~ra-bora Claie peste grămadă. 17 (Trs; Mar; îf hoară, ho(a)re) Cântec popular de jale Si: doină, baladă. 18 (Reg; îaf) Cântec satiric, cu poantă epigramistică, strigat în timpul dansului Si: chiuitură, strigătură, dârlai. 19 (Îs) ~re mare Horă (17). 20 (Ast; reg) Auroră boreală. 21 (Ast; pop; șîs Hora cu lăutarii în mijloc) Constelație nedefinită mai îndeaproape. 22 (Reg) Fân adunat (sau împrăștiat dintr-o claie deja existentă ca să se usuce bine) pe un loc de câțiva metri pătrați, pentru a se (re)forma apoi claia. 23 (Reg) Naos. 24 (Reg) Absidă.

HÓRĂ, hore, s. f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodie după care se execută acest dans. 2. (Pop.) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. ◊ Expr. A ieși la horă = a intra (la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă. A se găti ca de horă = a se îmbrăca foarte frumos, cu hainele de sărbătoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreală. [Pl. și hori] – Din bg. horo.

HÓRĂ2, hore, s. f. (Învechit) Încăpere spațioasă la curtea domnească, pardosită cu lespezi, servind ca sală de așteptare pentru curteni sau ca loc de ospețe și petreceri. Haznaua sau comoara și patul domnesc răspundeau toate în horă, prin niște uși. ODOBESCU, S. I 128.

HÓRĂ1, hore, s. f. 1. Dans popular romînesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mînă formînd un cerc închis; cercul format de dansatori. Zărim de sus cercul horelor, minunat inel de trupuri vii, unduindu-se în ritmul neobosit al cîntecelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 359, 1/4. Un scrînciob împodobit cu brazi se învîrte, hora înflorită se leagănă-n soare. SADOVEANU, O. IV 383. Joacă fete și băieți Hora-n bătătură – Ah, de ce n-am zece vieți Să te cînt, natură! IOSIF, V. 79. Toate fetele de împărat ar fi voit să joace lîngă el în horă. ISPIRESCU, L. 185. Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci (= dacă te-ai apucat de un lucru, trebuie să te ții de el). ◊ (Adesea urmat de determinări arătînd felul horei, regiunea în care se dansează sau locul de unde este originară) Hora mare. Hora într-o parte. Hora moldovenească. Hora săltată. Hora unirii.Fig. Luna era acum sus, înconjurată de o horă de aburi. SANDU-ALDEA, D. N. 203. Pe sus cocorii plîngînd se-adună Și-ncing în albastru o horă nebună. PĂUN-PINCIO, P. 47. ♦ (Popular) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. În ziua de Sîmpetru, feciorii din Mălini nu făceau hore. CAMILAR, TEM. 222. Ieșise hora în marginea satului, ca să fie păstorilor petrecere. Bacii cei bătrîni, cu saricile mițoase pînă în pămînt, stăteau răzemați în bîte, privind tineretul. SADOVEANU, F. J. 727. Din hora întreagă, mai rămăsese vreo cîțiva flăcăi. BUJOR, S. 100. Cum vine duminecă, Ipate și cu Chirică se ieu și se duc la horă în sat. CREANGĂ, P. 163. ◊ Expr. A ieși la horă = a se prinde prima dată în horă, la o vîrstă potrivită; a ieși la joc. A se găti ca de horă = a se îmbrăca cu hainele cele mai bune, de sărbătoare. Își potrivea șiragul de hurmuz la gît și un mănunchi de floricele pe cap. Se gătise ca de horă. BUJOR, S. 78. 2. Melodie, cîntec după care se dansează hora (1). Își puse în brîul verde un fluier de doine și altul de hore. EMINESCU, N. 5. Îmi arde cîte-o horă din fluier. ȘEZ. III 180. ◊ (Poetic) Cîntă treierătoarea Hore noi dimineții, Crește fremătătoarea Bucurie a vieții! DEȘLIU, G. 39. 3. Fig. Scandal, tărăboi. Să vezi ce-or să mai sară pe tine... Să vezi ce horă o să iasă. GALAN, Z. R. 393. 4. (Astron.) Coroană boreală. V. coroană.Pl. și: hori (V. ROM. noiembrie 1953, 115, TEODORESCU, P. P. 647).

HÓRĂ2, hore, s. f. (Înv.) Încăpere spațioasă la curtea domnească, servind ca sală de așteptare sau ca loc de petreceri. – Ngr. hora.

HÓRĂ1, hore, s. f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol în care jucătorii se prind de mână formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodia după care se execută acest dans. Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci (= dacă te-ai apucat de un lucru, trebuie să te ții de el). ♦ (Pop.) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. ◊ Expr. A ieși la horă = a intra (ajungând la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă. A se găti ca la horă = a se îmbrăca cu hainele de sărbătoare. 2. Fig. Scandal, tărăboi. 3. (Astron.) Coroană boreală. [Pl. și: hori] – Bg. horo (ngr. horos).

HÓRĂ ~e f. 1) mai ales art. Dans popular cu ritm domol în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) Cerc format de dansatorii care se prind de mână în acest dans. 4) Petrecere publică cu dansuri, organizată la țară; joc. ◊ A ieși la ~ a atinge vârsta când poți juca la horă. 5) astr. Coroana boreală. [G.-D. horei] /<bulg. horo, ngr. horos

horă f. 1. joc în care dănțuitorii se prind de mâini și formează un cerc mare: hora e jocul național al Românilor, azi mai ales la țară; 2. arie sau melodie după care se joacă hora; 3. cântec de veselie si de joc (cu conținut satiric): în Ardeal horele se numesc chiuituri sau strigături; 4. Tr. doină (v. hori); 5. fig. danț în genere: văd hore vii de nimfe, de fauni, de satiri AL. [Gr. bizantin HORÓS].

1) hóră f., pl. e și ĭ (bg. horó, d. ngr. horós, horă, de unde și alb. hóră, de jur împrejur, și turc. hora, horă). Cel maĭ obișnuit dans popular românesc (în cerc și ținîndu-te de mînă) pe măsura 3-4 saŭ 3-8 și 2-4. Melodia după care se dansează acest dans (în Trans., horă înseamnă și „strigătură” și „doĭnă”). Odinioară, locu coruluĭ în biserică, cafas, balcon. Dacă intri în horă, trebuĭe să jocĭ, dacă te-aĭ apucat de o treabă (de ex., de războĭ), trebuĭe s’o terminĭ. A te prinde în horă, a intra în horă, a începe să jocĭ hora. – La Dos. hoară. V. doĭnă.

2) hóră f., pl. e (ngr. hóra, oraș). Sec. 18. Lit. Oraș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hóră s. f., g.-d. art. hórei; pl. hóre

hóră s. f., g.-d. art. hórei; pl. hóre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÓRĂ s. v. chiuit, chiuitură, doină, oraș, strigătură.

ho s. v. CHIUIT. CHIUITURĂ. DOINĂ. ORAȘ. STRIGĂTURĂ.

HORA MIRÉSEI s. (COR.) nuneasca (art.), (reg.) nășasca (art.). (~ este un dans popular de nuntă.)

HORA MIRESEI s. nuneasca (art.), (reg.) nășasca (art.). (~ este un dans popular de nuntă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hóră (hóre), s. f. – Oraș. Ngr. χώρα (DAR; Gáldi 196). Sec. XVIII, înv.

hóră (hóri), s. f.1. Dans în cerc. – 2. Melodie a acestui cîntec. – 3. (Trans. de Nord) Cîntec liric sau satiric. – 4. Adunare sărbătorească ce are loc de obicei în fiecare duminică în sate, și la care se joacă hora. – 5. Cerc, grup aparte, bisericuță. – 6. Cor (al unei biserici). – 7. Constelație neidentificată. – Var. hoară, hore. Mr. cor. Ngr. χορόρ (Röesler 578). Se presupune în general că a intrat în rom. prin intermediul bg. hóro (DAR; Pușcariu, Lr., 280), însă această ipoteză nu pare necesară; cf. și sb. horo, tc. hora.Der. hori, vb. (a juca hora; a cînta sau a interpreta la instrumente melodii populare; a aduna cu grebla fînul pentru a forma baza căpiței); horitor, s. m. (dansator; cîntăreț); horitură, s. f. (baza căpiței); horiște, s. f. (loc sau sală unde se dansează).

arată toate definițiile

Intrare: horă
horă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: horă (dans)
horă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ho
  • hora
plural
  • hore
  • horele
genitiv-dativ singular
  • hore
  • horei
plural
  • hore
  • horelor
vocativ singular
plural
horă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ho
  • hora
plural
  • hori
  • horile
genitiv-dativ singular
  • hori
  • horii
plural
  • hori
  • horilor
vocativ singular
plural
Intrare: horă (încăpere)
horă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ho
  • hora
plural
  • hore
  • horele
genitiv-dativ singular
  • hore
  • horei
plural
  • hore
  • horelor
vocativ singular
plural

horă (dans)

  • 1. Dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis; cerc format de cei care execută acest dans; melodie după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09 DLRLC 10 exemple
    exemple
    • Hora mare. Hora într-o parte. Hora moldovenească. Hora săltată. Hora unirii.
      surse: DLRLC
    • Zărim de sus cercul horelor, minunat inel de trupuri vii, unduindu-se în ritmul neobosit al cîntecelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 359, 1/4.
      surse: DLRLC
    • Un scrînciob împodobit cu brazi se învîrte, hora înflorită se leagănă-n soare. SADOVEANU, O. IV 383.
      surse: DLRLC
    • Joacă fete și băieți Hora-n bătătură – Ah, de ce n-am zece vieți Să te cînt, natură! IOSIF, V. 79.
      surse: DLRLC
    • Toate fetele de împărat ar fi voit să joace lîngă el în horă. ISPIRESCU, L. 185.
      surse: DLRLC
    • figurat Luna era acum sus, înconjurată de o horă de aburi. SANDU-ALDEA, D. N. 203.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe sus cocorii plîngînd se-adună Și-ncing în albastru o horă nebună. PĂUN-PINCIO, P. 47.
      surse: DLRLC
    • Își puse în brîul verde un fluier de doine și altul de hore. EMINESCU, N. 5.
      surse: DLRLC
    • Îmi arde cîte-o horă din fluier. ȘEZ. III 180.
      surse: DLRLC
    • poetic Cîntă treierătoarea Hore noi dimineții, Crește fremătătoarea Bucurie a vieții! DEȘLIU, G. 39.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci = dacă te-ai apucat de un lucru, trebuie să te ții de el.
      surse: DLRLC
  • 2. popular Petrecere țărănească la care se dansează jocuri populare.
    surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • În ziua de Sîmpetru, feciorii din Mălini nu făceau hore. CAMILAR, TEM. 222.
      surse: DLRLC
    • Ieșise hora în marginea satului, ca să fie păstorilor petrecere. Bacii cei bătrîni, cu saricile mițoase pînă în pămînt, stăteau răzemați în bîte, privind tineretul. SADOVEANU, F. J. 727.
      surse: DLRLC
    • Din hora întreagă, mai rămăsese vreo cîțiva flăcăi. BUJOR, S. 100.
      surse: DLRLC
    • Cum vine duminecă, Ipate și cu Chirică se ieu și se duc la horă în sat. CREANGĂ, P. 163.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A ieși la horă = a intra (la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. expresie A se găti ca de horă = a se îmbrăca foarte frumos, cu hainele de sărbătoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Își potrivea șiragul de hurmuz la gît și un mănunchi de floricele pe cap. Se gătise ca de horă. BUJOR, S. 78.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Să vezi ce-or să mai sară pe tine... Să vezi ce horă o să iasă. GALAN, Z. R. 393.
      surse: DLRLC

etimologie:

horă (încăpere)

  • 1. învechit Încăpere spațioasă la curtea domnească, pardosită cu lespezi, servind ca sală de așteptare pentru curteni sau ca loc de ospețe și petreceri.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Haznaua sau comoara și patul domnesc răspundeau toate în horă, prin niște uși. ODOBESCU, S. I 128.
      surse: DLRLC

etimologie: