Definiția cu ID-ul 549973:
Enciclopedice
horă, hore (Înv.) Naosul unei bis., spațiul cuprins între pronaos (tindă) și altar, având de o parte și de alta absidele (sânurile), în care se află și stranele cântăreților (psalților); p. ext. absidă. – Din bg. horo.