27 de definiții pentru hogeac hogeag ogeac ogeag (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOGEÁC, hogeacuri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: hogeág, ogeác[1] s. n.] – Din tc. ocak. corectată

  1. În original, greșit acc.: ogéac LauraGellner

OGEÁC s. n. v. hogeag.

hogeag sn [At: DA ms / V: o~ / Pl: ~uri / E: tc oçak] 1 (Reg) Coș (la o casă) Si: horn, fumar. 2 (Înv; îf ogeac) Corp de trupă. 3 Local unde stătea acest corp.

ogeac[1] sn vz hogeag

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: ogeag LauraGellner

HOGEÁG, hogeaguri, s. n. 1. (Reg.) Coș (la o casă); horn, fumar. 2. (Înv.; în forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp. [Var.: ogeác[1] s. n.] – Din tc. ocak. corectată

  1. Am corectat accentul variantei (în DEX apare ogéac). — gall

HOGEÁG, hogeaguri, s. n. (Mold.) Coș (8), horn (1). Hogeagul sobei suia pe lîngă părete, în pod. SADOVEANU, F. J. 597. Un fum tot se mai vedea ieșind pe hogeagul aplecat. DUNĂREANU, CH. 74. – Pl. și: hogege (C. PETRESCU, Î. II 5). – Variantă: ogeác (TEODORESCU, P. P. 642), ogeág (ALECSANDRI, T. 103) s. n.

HOGEÁG ~uri n. pop. Canal de evacuare a fumului din sobă, scos la o anumită înălțime deasupra acoperișului unei case; coș. /<turc. oțak

ogeac n. 1. od. corp militar: ogeacul neferilor; l’a luat la ogeac, a pus mâna pe el, l’a acaparat; 2. azi, Mold. coș de sobă: s’aprinsese ogeacul dela bucătărie AL. [Turc. ODJAK, cămin, familie, corp militar].

ogeác n., pl. ogece și ogeacurĭ (turc. oğac, horn, casă, familie, corp de armată în timpu ĭenicerilor; ngr. udzáki; bg. sîrb. oğak, curte; rus. očag, vatră. V. orceag). Vechĭ. Corp (de armată, de seĭmeni, de arnăuțĭ). Casă, familie, sălaș de Țiganĭ. Breaslă. Colonie (maĭ ales în Muntenia și Moldova). Partid: candidat al ogeaculuĭ (Car.). A lua la ogeac, a încorpora, a acapara. Azĭ. Nord (ogeac, hogeac și hogeag). Horn, bageac. Olt.? Camera în care e hornu: cum deschid ușa caseĭ, daŭ de ogeac (Neam. Rom. 3, 43).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hogeác (reg.) s. n., pl. hogeácuri

ogeác (= hogeag) s. n., pl. ogeacuri (ogece)

ogeág (= hogeag) s. n. (pl. ogeaguri)

arată toate definițiile

Intrare: hogeac
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hogeac
  • hogeacul
  • hogeacu‑
plural
  • hogeacuri
  • hogeacurile
genitiv-dativ singular
  • hogeac
  • hogeacului
plural
  • hogeacuri
  • hogeacurilor
vocativ singular
plural
hogeag1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hogeag
  • hogeagul
  • hogeagu‑
plural
  • hogeaguri
  • hogeagurile
genitiv-dativ singular
  • hogeag
  • hogeagului
plural
  • hogeaguri
  • hogeagurilor
vocativ singular
plural
hogeag2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N18)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hogeag
  • hogeagul
  • hogeagu‑
plural
  • hogege
  • hogegele
genitiv-dativ singular
  • hogeag
  • hogeagului
plural
  • hogege
  • hogegelor
vocativ singular
plural
ogeac1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogeac
  • ogeacul
  • ogeacu‑
plural
  • ogeacuri
  • ogeacurile
genitiv-dativ singular
  • ogeac
  • ogeacului
plural
  • ogeacuri
  • ogeacurilor
vocativ singular
plural
ogeac2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N17)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogeac
  • ogeacul
  • ogeacu‑
plural
  • ogece
  • ogecele
genitiv-dativ singular
  • ogeac
  • ogeacului
plural
  • ogece
  • ogecelor
vocativ singular
plural
ogeag2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N18)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogeag
  • ogeagul
  • ogeagu‑
plural
  • ogege
  • ogegele
genitiv-dativ singular
  • ogeag
  • ogeagului
plural
  • ogege
  • ogegelor
vocativ singular
plural
ogeag1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogeag
  • ogeagul
  • ogeagu‑
plural
  • ogeaguri
  • ogeagurile
genitiv-dativ singular
  • ogeag
  • ogeagului
plural
  • ogeaguri
  • ogeagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hogeac hogeag ogeac ogeag

  • 1. regional Coș (la o casă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coș (obiect) fumar horn attach_file 2 exemple
    exemple
    • Hogeagul sobei suia pe lîngă părete, în pod. SADOVEANU, F. J. 597.
      surse: DLRLC
    • Un fum tot se mai vedea ieșind pe hogeagul aplecat. DUNĂREANU, CH. 74.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit (În forma ogeac) Numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: