3 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HODORÓG2, -OÁGĂ, hodorogi, -oáge, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Fam.) Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. (Fam.) S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. (Pop.) Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

HODORÓG1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. [Var.: hodorónc interj.] – Onomatopee.

HODORÓG1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. [Var.: hodorónc interj.] – Onomatopee.

hodorog3, ~oa sn[1] [At: DA ms / V: ~ob, ~oa / Pl: ~oage / E: nct] 1 (Pes) Coș înalt fără fund întrebuințat la prinderea peștelui din apă mică. 2 (Min; îf ~oabă) Ascensor cu care se coboară în mină.

  1. Încadrarea pare să nu fie de ajuns. Lexemul prezintă flexiune și de sf – în caz că aceasta este corect consemnată. — Ladislau Strifler

hodorog2, ~oa [At: LB / V: hăd~, hădoragă, od~ / Pl: ~i, ~e / E: hodorogi] 1-2 sn (Obiect sau) vehicul învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 3 smf Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 4 smf (Spc) Bătrân ramolit și urâcios. 5 smf (D. vite) Mârțoagă. 6 smf (Fig) Flecar. 7 sfa Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi. 8 sfa Melodie după care se dansează hodoroaga (6).

hodorog1 i [At: CREANGĂ, P. 34 / V: ~ob, ~sc, ~nc, odoronc / E: fo] Cuvânt care imită un: 1 Zgomot produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari. 2 Zgomot al mersului zdruncinat al unui vehicul (defect). 3 Zgomot produs de funcționarea unui mecanism (stricat).

HODORÓG2, -OÁGĂ, hodorogi, -oage, subst. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

HODORÓG1 interj. (Și în forma hodoronc) Onomatopee care redă zgomotul produs de căderea sau ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul pe un drum rău etc. Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39. Deodată, numai ce hodorog! leagănul cu piatra, jos. ȘEZ. II 54. ◊ (În corelație cu «tronc», exprimă o izbitură sau începutul, alteori sfîrșitul unei căderi) Și boii, spărieți, pornesc ca niște zmei; Însă deodată hodoronc! Dăm într-un șanț cu toții tronc! ALECSANDRI, T. I 351. Vai de tine! de trăsură! De voiești primblare... tronc? Dinții toți îți sar din gură Într-un veșnic hodoronc! id. ib. 149. ◊ Expr. Hodoronc- (sau, rar, hodorog-)tronc, se spune cînd cineva face un lucru nepotrivit, neașteptat sau spune o vorbă deplasată. Și hodoronc-tronc, ca din senin... s-auzea o gălăgie, un vuiet. DELAVRANCEA, la TDRG. Îmi istorisi un amor al lui, un fel de nuvelă nesărată și banală, care se isprăvea printr-un «Adio» ce cădea așa, hodoronc-tronc, fără nici un motiv. VLAHUȚĂ, O. A. 193. Trîntește vorba Hodorog-tronc ca o roată. PANN, P. V. I 9. – Variantă: hodorónc interj.

HODORÓG2, hodorogi, s. m. Epitet injurios dat unui bătrîn care abia se mai ține pe picioare; căzătură, ramolit. Ciolane de hodorog bătrîn... butuci, nu picioare! – se înciudă moșneagul pe sine. MIHALE, O. 365. Pleacă d-aici... hodorogule... mai mă întrebi și al cui sînt? PREDA, Î. 37. Și un hodorog ca socru-său avea să i se împotrivească! GÎRLEANU, N. 31. Ah, hodorog șiret, că n-am știut! întîi pe tine te-aș fi răpus! DELAVRANCEA, S. 250.

HODORÓG1 interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de un vehicul pe un drum hopuros sau la căderea unui obiect tare și voluminos) [Var. hodoronc] /Onomat.

HODORÓG2 m. Persoană bătrână, slabă și neputincioasă. /v. a hodorogi

hodorog! int. exprimă sgomotul ce fac lucrurile învechite: hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo... carul se strică CR. ║ n. V. hodoroagă. [Onomatopee].

1) hodoróg m. (din hodorogesc). Fam. Om hodorogit: un hodorog de moșneag, măĭ hodorogule!

HODORÓNC interj. v. hodorog1.

HODORÓNC interj. v. hodorog1.

HODOROÁGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (mai ales vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. A cîștigat azi cîteva copeici, cu hodoroaga pe patru roate. CAMILAR, TEM. 51.

HODOROÁGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. ♦ Epitet dat unei persoane bătrîne și ramolite. – Din hodorog2.

HODOROÁGĂ ~ge f. Vehicul hodorogit, care face mult zgomot. /Din hodorog

HODORÓNC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de un vehicul pe un drum hopuros sau la căderea unor obiecte tari și voluminoase). ◊ ~-tronc se folosește când se întâmplă un lucru neașteptat sau când cineva spune o vorbă nepotrivită. /Onomat.

hodoroagă f. 1. lucru vechiu și stricat: o hodoroagă de căruță ISP.; 2. (ironic) căzătură de om: hodoroagă bătrână; 3. fam. toacă gură. [V. hodorog].

hodoronc! int. exprimă sunetul unui lucru ce cade cu vuet: hodoronc tronc! ║ n. flecărie continuă: întrun veșnic hodoronc Al. [V. hodorog].

hodoroágă f., pl. oage (d. hodorog). Fam. Iron. Unealtă, mașină saŭ femeĭe hodorogită: o hodoroagă de căruță, de babă. V. cotoroanță și daradaĭcă.

hodorónc saŭ hodorónc trónc (d. a hodorogi și infl. de tronc) interj. care arată căderea unuĭ lucru greŭ care se rostogolește: De odată aud „hodoronc tronc”! Ce era? Căzuse dulapu cu toate oalele! Arată și surpriza din cauza uneĭ vorbe nepotrivite, ca și tronc singur: Hodoronc tronc! Mult te-aĭ gîndit pîn’aĭ vorbit? S. n. Hodorogeală, flecărire continuă: a o duce tot într’un hodoronc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hodorog1 (persoană) (fam.) s. m., pl. hodorogi

hodorog2 (obiect) (pop.) s. n., pl. hodoroage

hodoróg (persoană) s. m., pl. hodorógi

hodoróg (obiect) s. n., pl. hodoroáge

hodoroa (persoană, obiect) (fam.) s. f., g.-d. art. hodoroagei; pl. hodoroage

hodoroágă (femeie, obiect) s. f., g.-d. art. hodoroágei; pl. hodoroáge

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HODOROG s. babalîc, baccea, căzătură, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns un ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hodorónc interj. – Exprimă sunetul produs de o cădere zgomotoasă sau de hurducăitul unei căruțe grele. – Var. hodorosc, hodorog. Creație expresivă, cf. fr. patatras, sp. cataplum. Se folosește adesea în compunere: hodoronc-tronc, hodorosc-trosc, formă prin care se desemnează o greșeală foarte mare. Pentru intenția expresivă, cf. compunerea asemănătoare hurduca, hardughie, hudub-. Der. hodorob (var. hodorog), s. n. (năvod), pe care îl pune în legătură cu sl. udorobĭ „oală”; horodog, adj. (învechit, stricat; neputincios, ramolit), pe care Cihac, II, 503, Tiktin și DAR îl pun în legătură cu mag. hadaró „îmblăciu” (cf. hădărag); hodoroagă, s. f. (vechitură, hîrb; morișcă, hîrîitoare; vorbăreț, flecar); hodoroabă, s. f. (vechitură, lucru uzat); hodorogi, vb. (a hurui, a zdrăngăni; a face zgomot în mers); hodorogeală, s. f. (zgomot supărător, zdrăngănit); hodroage, s. f. pl. (boarfe, catrafuse); înhodoroba, vb. (a repara); hodrînc, s. n. (Trans., unealtă, sculă); hodrînca (var. hobrînca), vb. (a scutura, a zgîlțîi).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hodoróg2, hodoroáge, s.n. (reg.) coș înalt și fără fund pentru prinderea peștelui în bălțile (ochiurile) cu apă mică.

Intrare: hodorog (s.m.)
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodorog
  • hodorogul
  • hodorogu‑
plural
  • hodorogi
  • hodorogii
genitiv-dativ singular
  • hodorog
  • hodorogului
plural
  • hodorogi
  • hodorogilor
vocativ singular
  • hodorogule
plural
  • hodorogilor
Intrare: hodorog, -oagă (vechitură)
hodorog2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodorog
  • hodorogul
  • hodorogu‑
plural
  • hodoroage
  • hodoroagele
genitiv-dativ singular
  • hodorog
  • hodorogului
plural
  • hodoroage
  • hodoroagelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodoroa
  • hodoroaga
plural
  • hodoroage
  • hodoroagele
genitiv-dativ singular
  • hodoroage
  • hodoroagei
plural
  • hodoroage
  • hodoroagelor
vocativ singular
  • hodoroa
  • hodoroago
plural
  • hodoroagelor
Intrare: hodoronc (interj.)
hodoronc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hodoronc
hodorog3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • hodorog
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hodoroa, hodoroagesubstantiv feminin
hodorog, hodorogisubstantiv masculin

  • 1. familiar Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ciolane de hodorog bătrîn... butuci, nu picioare! – se înciudă moșneagul pe sine. MIHALE, O. 365. DLRLC
    • format_quote Pleacă d-aici... hodorogule... mai mă întrebi și al cui sînt? PREDA, Î. 37. DLRLC
    • format_quote Și un hodorog ca socru-său avea să i se împotrivească! GÎRLEANU, N. 31. DLRLC
    • format_quote Ah, hodorog șiret, că n-am știut! întîi pe tine te-aș fi răpus! DELAVRANCEA, S. 250. DLRLC
etimologie:

hodorog, hodoroagesubstantiv neutru
hodoroa, hodoroagesubstantiv feminin

  • 1. familiar Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote A cîștigat azi cîteva copeici, cu hodoroaga pe patru roate. CAMILAR, TEM. 51. DLRLC
etimologie:

hodoroncinterjecție

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39. DLRLC
    • format_quote Deodată, numai ce hodorog! leagănul cu piatra, jos. ȘEZ. II 54. DLRLC
    • 1.1. În corelație cu «tronc», exprimă o izbitură sau începutul, alteori sfârșitul unei căderi. DLRLC
      • format_quote Și boii, spărieți, pornesc ca niște zmei; Însă deodată hodoronc! Dăm într-un șanț cu toții tronc! ALECSANDRI, T. I 351. DLRLC
      • format_quote Vai de tine! de trăsură! De voiești primblare... tronc? Dinții toți îți sar din gură Într-un veșnic hodoronc! ALECSANDRI, T. I 149. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.