3 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HODORÓG1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. [Var.: hodorónc interj.] – Onomatopee.

HODORÓG1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. [Var.: hodorónc interj.] – Onomatopee.

HODORÓG2, -OÁGĂ, hodorogi, -oáge, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Fam.) Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. (Fam.) S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. (Pop.) Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

hodorog2, ~oa [At: LB / V: hăd~, hădoragă, od~ / Pl: ~i, ~e / E: hodorogi] 1-2 sn (Obiect sau) vehicul învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 3 smf Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 4 smf (Spc) Bătrân ramolit și urâcios. 5 smf (D. vite) Mârțoagă. 6 smf (Fig) Flecar. 7 sfa Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi. 8 sfa Melodie după care se dansează hodoroaga (6).

hodorog1 i [At: CREANGĂ, P. 34 / V: ~ob, ~sc, ~nc, odoronc / E: fo] Cuvânt care imită un: 1 Zgomot produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari. 2 Zgomot al mersului zdruncinat al unui vehicul (defect). 3 Zgomot produs de funcționarea unui mecanism (stricat).

hodorog3, ~oa sn[1] [At: DA ms / V: ~ob, ~oa / Pl: ~oage / E: nct] 1 (Pes) Coș înalt fără fund întrebuințat la prinderea peștelui din apă mică. 2 (Min; îf ~oabă) Ascensor cu care se coboară în mină.

  1. Încadrarea pare să nu fie de ajuns. Lexemul prezintă flexiune și de sf – în caz că aceasta este corect consemnată. — Ladislau Strifler

HODORÓG2, -OÁGĂ, hodorogi, -oage, subst. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).

HODORÓG1 interj. (Și în forma hodoronc) Onomatopee care redă zgomotul produs de căderea sau ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul pe un drum rău etc. Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39. Deodată, numai ce hodorog! leagănul cu piatra, jos. ȘEZ. II 54. ◊ (În corelație cu «tronc», exprimă o izbitură sau începutul, alteori sfîrșitul unei căderi) Și boii, spărieți, pornesc ca niște zmei; Însă deodată hodoronc! Dăm într-un șanț cu toții tronc! ALECSANDRI, T. I 351. Vai de tine! de trăsură! De voiești primblare... tronc? Dinții toți îți sar din gură Într-un veșnic hodoronc! id. ib. 149. ◊ Expr. Hodoronc- (sau, rar, hodorog-)tronc, se spune cînd cineva face un lucru nepotrivit, neașteptat sau spune o vorbă deplasată. Și hodoronc-tronc, ca din senin... s-auzea o gălăgie, un vuiet. DELAVRANCEA, la TDRG. Îmi istorisi un amor al lui, un fel de nuvelă nesărată și banală, care se isprăvea printr-un «Adio» ce cădea așa, hodoronc-tronc, fără nici un motiv. VLAHUȚĂ, O. A. 193. Trîntește vorba Hodorog-tronc ca o roată. PANN, P. V. I 9. – Variantă: hodorónc interj.

HODORÓG2, hodorogi, s. m. Epitet injurios dat unui bătrîn care abia se mai ține pe picioare; căzătură, ramolit. Ciolane de hodorog bătrîn... butuci, nu picioare! – se înciudă moșneagul pe sine. MIHALE, O. 365. Pleacă d-aici... hodorogule... mai mă întrebi și al cui sînt? PREDA, Î. 37. Și un hodorog ca socru-său avea să i se împotrivească! GÎRLEANU, N. 31. Ah, hodorog șiret, că n-am știut! întîi pe tine te-aș fi răpus! DELAVRANCEA, S. 250.

HODORÓG2 m. Persoană bătrână, slabă și neputincioasă. /v. a hodorogi

HODORÓG1 interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de un vehicul pe un drum hopuros sau la căderea unui obiect tare și voluminos) [Var. hodoronc] /Onomat.

hodorog! int. exprimă sgomotul ce fac lucrurile învechite: hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo... carul se strică CR. ║ n. V. hodoroagă. [Onomatopee].

1) hodoróg m. (din hodorogesc). Fam. Om hodorogit: un hodorog de moșneag, măĭ hodorogule!

HODORÓNC interj. v. hodorog1.

HODORÓNC interj. v. hodorog1.

HODOROÁGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (mai ales vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. A cîștigat azi cîteva copeici, cu hodoroaga pe patru roate. CAMILAR, TEM. 51.

HODOROÁGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. ♦ Epitet dat unei persoane bătrâne și ramolite. – Din hodorog2.

HODOROÁGĂ ~ge f. Vehicul hodorogit, care face mult zgomot. /Din hodorog

HODORÓNC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de un vehicul pe un drum hopuros sau la căderea unor obiecte tari și voluminoase). ◊ ~-tronc se folosește când se întâmplă un lucru neașteptat sau când cineva spune o vorbă nepotrivită. /Onomat.

arată toate definițiile

Intrare: hodorog (s.m.)
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodorog
  • hodorogul
  • hodorogu‑
plural
  • hodorogi
  • hodorogii
genitiv-dativ singular
  • hodorog
  • hodorogului
plural
  • hodorogi
  • hodorogilor
vocativ singular
  • hodorogule
plural
  • hodorogilor
Intrare: hodorog, -oagă (vechitură)
hodorog2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodorog
  • hodorogul
  • hodorogu‑
plural
  • hodoroage
  • hodoroagele
genitiv-dativ singular
  • hodorog
  • hodorogului
plural
  • hodoroage
  • hodoroagelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodoroa
  • hodoroaga
plural
  • hodoroage
  • hodoroagele
genitiv-dativ singular
  • hodoroage
  • hodoroagei
plural
  • hodoroage
  • hodoroagelor
vocativ singular
  • hodoroa
  • hodoroago
plural
  • hodoroagelor
Intrare: hodorog, hodoronc (interj.)
hodoronc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hodoronc
hodorog3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • hodorog
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hodorog, hodoronc (interj.) hodoronc hodorog

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39.
      surse: DLRLC
    • Deodată, numai ce hodorog! leagănul cu piatra, jos. ȘEZ. II 54.
      surse: DLRLC
    • 1.1. În corelație cu «tronc», exprimă o izbitură sau începutul, alteori sfârșitul unei căderi.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Și boii, spărieți, pornesc ca niște zmei; Însă deodată hodoronc! Dăm într-un șanț cu toții tronc! ALECSANDRI, T. I 351.
        surse: DLRLC
      • Vai de tine! de trăsură! De voiești primblare... tronc? Dinții toți îți sar din gură Într-un veșnic hodoronc! ALECSANDRI, T. I 149.
        surse: DLRLC

etimologie:

hodorog, -oagă (persoană) hodoroagă hodorog

  • 1. familiar Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită.
    surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Ciolane de hodorog bătrîn... butuci, nu picioare! – se înciudă moșneagul pe sine. MIHALE, O. 365.
      surse: DLRLC
    • Pleacă d-aici... hodorogule... mai mă întrebi și al cui sînt? PREDA, Î. 37.
      surse: DLRLC
    • Și un hodorog ca socru-său avea să i se împotrivească! GÎRLEANU, N. 31.
      surse: DLRLC
    • Ah, hodorog șiret, că n-am știut! întîi pe tine te-aș fi răpus! DELAVRANCEA, S. 250.
      surse: DLRLC

etimologie:

hodorog, -oagă (vechitură) hodorog hodoroagă

  • 1. familiar Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • A cîștigat azi cîteva copeici, cu hodoroaga pe patru roate. CAMILAR, TEM. 51.
      surse: DLRLC

etimologie: