16 definiții pentru hobot

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÓBOT, hobote, s. n. (Reg.) Basma purtată de mireasă; văl de mireasă. – Din sl. hobotŭ.

HÓBOT, hobote, s. n. (Reg.) Basma purtată de mireasă; văl de mireasă. – Din sl. hobotŭ.

hobot sn [At: CONACHI, P. 147/ V: ~băt, ~bod, (reg) obăd, ob~ / Pl: ~e / E: vsl ховот] 1 (Trs; dep) Nas mare și diform. 2 (Reg) Parte a săniei care stă cruciș peste pisc. 3 Parte de deasupra a capului proțapului, prin care se bagă cuiul ce trece prin jug și prin proțap. 4 Bucată de lemn care leagă vârful tălpicilor la sanie. 5 (Reg) Basma purtată de mireasă. 6 (Pex) Văl al miresei. Cf balț, broboadă, nemeteț, potilat, procov, savon, tulbent, zăbranic.

HÓBOT, hobote, s. n. (Mold., Bucov., Transilv.) Basma cu care se leagă femeile la cap; văl. Învăluită în straiele-i negre, porni; ochii mari îi luceau prin hobotul fumuriu. SADOVEANU, O. V 466. Și pe cînd vorbea baba aceste, o vede învăluită într-un hobot alb, ridicîndu-se în văzduh, apoi înălțîndu-se tot mai sus și după aceea n-o mai zări de fel. CREANGĂ, P. 192. ◊ Fig. Omul își aduse aminte de ogorul galbăn, peste sărăcia căruia toamna își întindea hobotul de moarte. SADOVEANU, O. II 155. De două zile aice munții sînt împodobiți cu hobot de nori. ALECSANDRI, S. 174. Noaptea își întindea pe încetul tristul său hobot. NEGRUZZI, S. I 236. ♦ Văl de mireasă. Jupîne- sele... pîndeau înlăturarea hobotului miresei dintre rîurile de beteală de aur. SADOVEANU, F. J. 387. Au rămas toată casa deșartă de oaspeți și numai mireasa într-însa cu hobotul rupt. SBIERA, P. 202. ♦ Feregea. Nohaii (= populație tătară din Crimeea) lucrează pămîntul și se arată primitori de oaspeți, și nu pun femeilor hobot, și închină vin ca și noi. SADOVEANU, N. P. 254.

hobot n. văl și în special vălul cu care nașa împodobește mireasa: vede baba învăluită într’un hobot alb CR.; fig. noaptea ’și întindea tristul său hobot NEGR. [Slav. HOBOTŬ, coadă: lit. văl lung fluturând]. V. obot.

hóbot n., pl. e (vsl. rus. hóbot, trompă de elefant orĭ de insect, de unde s’a dezvoltat înț. de „ceĭa ce acopere fața”. V. habotnic). Mold. Trans. Rar. Păĭoară, vălu mireseĭ. Peteală. Munt. vest. hobót, botu săniiĭ. – Și (h)óbăt (Suc.).

obăd[1] sn vz hobot[2] modificată

  1. În original, fără accent; l-am adăugat totuși potrivit cu o altă variantă a cuv.: obăt LauraGellner
  2. Tipărit greșit în original: vz hohot LauraGellner

obăt[1] sn vz hobot

  1. Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÓBOT s. v. cruce, feregea, văl, voal.

hobot s. v. CRUCE. FEREGEA. VĂL. VOAL.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hóbot (hóbote), s. n.1. (Trans.) Nas exagerat de mare. – 2. Stinghia din spate de la sanie. – 3. Văl de mireasă. – 4. Văl în general. – Var. obot. Sl. chobotŭ „bot” și „coadă” (Tiktin; DAR), cf. bg. hobot, rus. chobot „trompă”. – Der. înhobota, vb. (a pune vălul de mireasă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hobót, hobóte, s.n. (reg.) 1. nas mare și diform. 2. botul saniei; botniță, cruce. 3. basmaua miresii după cununie; balț, broboadă, nemeteț, patilat, procov, savon, zăbranic, tulbent, tulpan, văl.

Intrare: hobot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hobot
  • hobotul
  • hobotu‑
plural
  • hobote
  • hobotele
genitiv-dativ singular
  • hobot
  • hobotului
plural
  • hobote
  • hobotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hobot, hobotesubstantiv neutru

regional
  • 1. Basma purtată de mireasă; văl de mireasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Jupînesele... pîndeau înlăturarea hobotului miresei dintre rîurile de beteală de aur. SADOVEANU, F. J. 387.
    • format_quote Au rămas toată casa deșartă de oaspeți și numai mireasa într-însa cu hobotul rupt. SBIERA, P. 202.
  • 2. Basma, văl. DLRLC
    sinonime: basma văl
    • format_quote Învăluită în straiele-i negre, porni; ochii mari îi luceau prin hobotul fumuriu. SADOVEANU, O. V 466. DLRLC
    • format_quote Și pe cînd vorbea baba aceste, o vede învăluită într-un hobot alb, ridicîndu-se în văzduh, apoi înălțîndu-se tot mai sus și după aceea n-o mai zări de fel. CREANGĂ, P. 192. DLRLC
    • format_quote figurat Omul își aduse aminte de ogorul galbăn, peste sărăcia căruia toamna își întindea hobotul de moarte. SADOVEANU, O. II 155. DLRLC
    • format_quote figurat De două zile aice munții sînt împodobiți cu hobot de nori. ALECSANDRI, S. 174. DLRLC
    • format_quote figurat Noaptea își întindea pe încetul tristul său hobot. NEGRUZZI, S. I 236. DLRLC
    • 2.1. Feregea. DLRLC
      sinonime: feregea
      • format_quote Nohaii (= populație tătară din Crimeea) lucrează pămîntul și se arată primitori de oaspeți, și nu pun femeilor hobot, și închină vin ca și noi. SADOVEANU, N. P. 254. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.