2 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

hoancă2 sf [At: DA ms / Pl: ~ce / E: cf hobaie] (Trs) 1 Vale îngustă între dealuri. 2 Afundătură naturală, fără apă, între două dealuri. 3 Gaură mare în pământ.

hoancă1 sf [At: D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG / Pl: ~ce / E: cf hoantă, hoandră, hoanță, hoarcă, hoașcă] (Dep) 1-2 Femeie (bătrână).

❍ HOANCĂ2 sf. Trans. Băn. 🌐 Adîncătură între două dealuri [srb. h u n k a].

HOANCĂ1, HOANGHINĂ sf. Termeni de ocară sau de batjocură dați unei babe bătrîne, și rele, babomiță, hîrcă: întrebă de soacră-sa, numind-o, ca de obiceiu, hoanca (D.-ZAMF.); hoanghină bătrînă ce ești (CRG.).

HOANGHINĂ 👉 HOANCĂ1.

❍ HOANTĂ (pl. -te) sf. = HOANCÂ1: îi mai cîrpește o palmă, de vede boanta stele verzi și-i mai sare un dinte (R.-COD.).

HOARCĂ = HOANCĂ1: veni o slăbănoagă și ~ de babă (CAT.).

HOAȘCĂ, HÎȘCĂ (RV.-CRG.) 1 = HOANCĂ1: mizerabila aia de hoașcă (VLAH.) 2 🐒 Vită bătrînă, prăpădită (CIAUȘ.) [rut. haška „viperă”].

HOANCĂ, hoance, s. f. Hoanghină. Întrebă de soacră-sa numind-o, ca de obicei, hoanca. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.

HOANCĂ, hoance, s. f. (Rar) Hoașcă. [Var.: hoantă s. f.]

HOANTĂ s. f. V. hoancă.

HOANCĂ ~ce f. pop. peior. Femeie bătrână și rea; hoașcă; hoanghină; hârcă. /Orig. nec.

hoancă (hoanghină) f. băborniță răutăcioasă: hoanghina pune mâna și pe tablaua cea de aur CR. [Origină necunoscută].

1) hoáncă (oa dift.) f. pl. e (cp. cu hoanghină). Mold. sud. Hoașcă.

2) hoáncă (oa dift.) f., pl. e (cp. cu hoagă și cu sîrb. hunka). Vest. Vale, hobaĭe: În cotro cu oĭ pornea, Toate hoancele răsuna, De codriĭ se legăna (P. P. la N. Dens. 601).

Ortografice DOOM

hoancă (pop.) s. f., g.-d. art. hoancei; pl. hoance

hoancă (pop.) s. f., g.-d. art. hoancei; pl. hoance

hoancă s. f., g.-d. art. hoancei; pl. hoance

Etimologice

hoancă (hoance), s. f. (Trans., Banat) Vale, trecătoare. Sb. hunka (Candrea).

Enciclopedice

Hoanca v. Hon 6.

Sinonime

HOANCĂ s. v. baborniță, cotoroanță, hoașcă, zgripțuroaică.

hoancă s. v. BABORNIȚĂ. COTOROANȚĂ. HOAȘCĂ. ZGRIPȚUROAICĂ.

Arhaisme și regionalisme

hoancă2, hoance, s.f. (reg.) adâncitură în formă de vale mică între dealuri; afundătură naturală lipsită de apă.

hoantă, hoante, s.f. (reg.) lepădătură, târâtură.

Intrare: Hoanca
Hoanca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hoanca
Intrare: hoancă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoancă
  • hoanca
plural
  • hoance
  • hoancele
genitiv-dativ singular
  • hoance
  • hoancei
plural
  • hoance
  • hoancelor
vocativ singular
  • hoancă
  • hoanco
plural
  • hoancelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoantă
  • hoanta
plural
  • hoante
  • hoantele
genitiv-dativ singular
  • hoante
  • hoantei
plural
  • hoante
  • hoantelor
vocativ singular
  • hoantă
  • hoanto
plural
  • hoantelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hoancă, hoancesubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.