cotoroanță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 323 / Pl: ~țe / E: nct] (Prt) 1 Babă. 2 Bătrână urâtă, fără dinți. 3 Bătrână ursuză, certăreață, răutăcioasă. 4 Bătrână căreia nu-i tace gura, ocărând toată ziua. 5 (Reg) Pețitoare. 6 (Pex) Bărbat clevetitor și ursuz. 7 (Reg; pex) Pețitor. 8 (Pop) Vrăjitoare. 9 (Îvp) Prostituată. 10 (Pop) Femeie blestemată.

COTOROANȚĂ, cotoroanțe, s. f. Babă, femeie bătrînă și rea. Ce de bănet are cotoroanța! VISSARION, B. 148. Cotoroanța din cărucior ne osîndise copilăria. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 132. Stăpînul casei... a chemat pe jupîneasa bătrînă, o cotoroanță zugrăvită și smălțuită pe care o pusese mai mare peste slugi, să poarte cheile și să ducă grija de toate. CARAGIALE, O. III 29. O mătușă a ei, cotoroanță bună de sugrumat, o pregătește pentru un bătrîn bogat. NEGRUZZI, S. I 323. ♦ (Mitol. pop.) Vrăjitoare. Stînd el acolo și uitîndu-se la cotoroanța de babă... fata... îl zări. ISPIRESCU, L. 260.

COTOROANȚĂ ~e f. 1) Babă urâtă și rea; baborniță. 2) folc. Babă care se ocupă cu vrăjitul; vrăjitoare. /Orig. nec.

cotoroanță f. 1. pisică bătrână; 2. fig. babă urîtă și cicălitoare, babă vrăjitoare [V. cotoiu, cu o finală analogică (cf. cloanță, tărăboanță)].

cotoroánță (oa dift.) f., pl. e (cp. cu cotroanțe și cu ung. kotronc, moț). Iron. Hodoroagă, babă hodorogită. – V. bahorniță, hoașcă, zgîrță.

cotoroanță s. f., g.-d. art. cotoroanței; pl. cotoroanțe

cotoroanță s. f., g.-d. art. cotoroanței; pl. cotoroanțe

cotoroanță s. f., g.-d. art. cotoroanței; pl. cotoroanțe

COTOROANȚĂ s. baborniță, hoașcă, zgripțuroaică, (reg.) hoancă, hoanghină, (prin Munt.) baborniță, (Mold.) cotoarbă, (fig.) hârcă. (O ~ nesuferită.)

COTOROANȚĂ s. v. babă, vrăjitoare.

COTOROANȚĂ s. baborniță, hoașcă, zgripțuroaică, (reg.) hoancă, hoanghină, (prin Munt.) bahorniță, (Mold.) cotoarbă, (fig.) hîrcă. (O ~ nesuferită.)

cotoroanță s. v. BABĂ. VRĂJITOARE.

COTOROANȚĂ, cotoroanțe, s. f. 1. (Var.) Zdreanță. 2. Femeie rea, harpie (1), zgripțuroaică (2). (cf. zdreanță)