10 definiții pentru hoțomană
Explicative DEX
HOȚOMAN, -Ă, hoțomani, -e, s. m. și f. Augmentativ al lui hoț. ♦ Om ticălos, șarlatan. ♦ (Fam.) Om ștrengar, șmecher, poznaș. – Hoț + suf. -oman.
HOȚOMAN, -Ă, hoțomani, -e, s. m. și f. Augmentativ al lui hoț. ♦ Om ticălos, șarlatan. ♦ (Fam.) Om ștrengar, șmecher, poznaș. – Hoț + suf. -oman.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HOȚOMAN, -Ă, hoțomani, -e, s. m. și f. 1. Augmentativ al lui hoț. Vechilii și vătafii trăiau ca niște hoțomani, de capul lor, fără milă, fără grijă. SADOVEANU, O. VII 272. Iar la masă șade... Ianuș Ungurean, Vechiul hoțoman. ALECSANDRI, P. P. 63. ♦ Om al dracului, rău, afurisit. Tu să nu fii hoțoman. Eu îți cer dreptul meu. PAS, Z. II 11. În sfîrșit, dușmanul vede că nu-i glumă cu Răzvan, Cunoscîndu-l din aproape că-i suflet de hoțoman! HASDEU, R. V. 145. Cît pe ce de nu ne-a ucis hoțomanul. CONTEMPORANUL, III 829. 2. (Familiar) Hoț (2). Ieși d-acolo, hoțomanule, îi zise ea rîzînd. Ce mi te-ai posmăgit așa? ISPIRESCU, L. 45. Cine oare mi-a făcut șotia?... Hoțomanul de Pavel mi-a făcut-o. CREANGĂ, A. 112.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hoțomán, -că s. Fam. Mare hoț, mare hoțoaĭcă. Epitet glumeț adresat cuĭva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
hoțomană s. f., g.-d. art. hoțomanei; pl. hoțomane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hoțomană s. f., g.-d. art. hoțomanei; pl. hoțomane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hoțomană s. f., g.-d. art. hoțomanei; pl. hoțomane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
HOȚOMAN adj. v. șiret, șmecher, viclean.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HOȚOMAN s. v. ștrengar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hoțoman adj. ȘIRET. ȘMECHER. VICLEAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hoțoman s. v. ȘTRENGAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
hoțoman, hoțomanisubstantiv masculin hoțomană, hoțomanesubstantiv feminin
- 1. Augmentativ al lui hoț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vechilii și vătafii trăiau ca niște hoțomani, de capul lor, fără milă, fără grijă. SADOVEANU, O. VII 272. DLRLC
- Iar la masă șade... Ianuș Ungurean, Vechiul hoțoman. ALECSANDRI, P. P. 63. DLRLC
-
- Tu să nu fii hoțoman. Eu îți cer dreptul meu. PAS, Z. II 11. DLRLC
- În sfîrșit, dușmanul vede că nu-i glumă cu Răzvan, Cunoscîndu-l din aproape că-i suflet de hoțoman! HASDEU, R. V. 145. DLRLC
- Cît pe ce de nu ne-a ucis hoțomanul. CONTEMPORANUL, III 829. DLRLC
-
-
- Ieși d-acolo, hoțomanule, îi zise ea rîzînd. Ce mi te-ai posmăgit așa? ISPIRESCU, L. 45. DLRLC
- Cine oare mi-a făcut șotia?... Hoțomanul de Pavel mi-a făcut-o. CREANGĂ, A. 112. DLRLC
-
-
etimologie:
- Hoț + -oman. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.