12 definiții pentru hoțoman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOȚOMÁN, -Ă, hoțomani, -e, s. m. și f. Augmentativ al lui hoț. ♦ Om ticălos, șarlatan. ♦ (Fam.) Om ștrengar, șmecher, poznaș. – Hoț + suf. -oman.

HOȚOMÁN, -Ă, hoțomani, -e, s. m. și f. Augmentativ al lui hoț. ♦ Om ticălos, șarlatan. ♦ (Fam.) Om ștrengar, șmecher, poznaș. – Hoț + suf. -oman.

hoțoman, ~ă [At: ZILOT, CRON. 350 / V: oț~ / Pl: ~i, ~e / E: hoț + -oman] 1-5 sm Hoț (1-5) (mare). 6 sm Om ticălos Si: șarlatan. 7 sm (Fam) Ștrengar mare. 8-10 a (Foarte) hoț (8-10).

HOȚOMÁN, -Ă, hoțomani, -e, s. m. și f. 1. Augmentativ al lui hoț. Vechilii și vătafii trăiau ca niște hoțomani, de capul lor, fără milă, fără grijă. SADOVEANU, O. VII 272. Iar la masă șade... Ianuș Ungurean, Vechiul hoțoman. ALECSANDRI, P. P. 63. ♦ Om al dracului, rău, afurisit. Tu să nu fii hoțoman. Eu îți cer dreptul meu. PAS, Z. II 11. În sfîrșit, dușmanul vede că nu-i glumă cu Răzvan, Cunoscîndu-l din aproape că-i suflet de hoțoman! HASDEU, R. V. 145. Cît pe ce de nu ne-a ucis hoțomanul. CONTEMPORANUL, III 829. 2. (Familiar) Hoț (2). Ieși d-acolo, hoțomanule, îi zise ea rîzînd. Ce mi te-ai posmăgit așa? ISPIRESCU, L. 45. Cine oare mi-a făcut șotia?... Hoțomanul de Pavel mi-a făcut-o. CREANGĂ, A. 112.

HOȚOMÁN ~i m. Om ticălos; șarlatan. /hoț + suf. ~oman

hoțoman m. 1. hoț mare (și ironic); 2. fig. șireț, ceapcân.

hoțomán, -că s. Fam. Mare hoț, mare hoțoaĭcă. Epitet glumeț adresat cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOȚOMÁN adj. v. șiret, șmecher, viclean.

hoțoman adj. ȘIRET. ȘMECHER. VICLEAN.

Intrare: hoțoman
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoțoman
  • hoțomanul
  • hoțomanu‑
plural
  • hoțomani
  • hoțomanii
genitiv-dativ singular
  • hoțoman
  • hoțomanului
plural
  • hoțomani
  • hoțomanilor
vocativ singular
  • hoțomanule
  • hoțomane
plural
  • hoțomanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hoțoman, -ă hoțomană

  • 1. Augmentativ al lui hoț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vechilii și vătafii trăiau ca niște hoțomani, de capul lor, fără milă, fără grijă. SADOVEANU, O. VII 272.
      surse: DLRLC
    • Iar la masă șade... Ianuș Ungurean, Vechiul hoțoman. ALECSANDRI, P. P. 63.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Hoț + sufix -oman.
    surse: DEX '98 DEX '09