opțiuni
  • info

3 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOȚIT s. n. (Rar) Faptul de a hoți. – V. hoți.

HOȚIT s. n. (Rar) Faptul de a hoți. – V. hoți.

hoțit2, ~ă [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: hoți] (Rar) 1-2 smf, a (Persoană) care a fost victima unui furt. 3-4 smf, a (Persoană) care a suferit o fraudă. 5-6 smf, a (Pex) (Persoană) care a căzut victimă unei înșelătorii.

hoțit1 sn [At: MARIAN, INS. 40 / Pl: ~uri / E: hoți] (Rar) 1-13 Hoțire (1-13). 14 Fraudare. 15 (Pex) Înșelare.

HOȚI, hoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦ Tranz. A fura. – Din hoț.

HOȚI, hoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦ Tranz. A fura. – Din hoț.

hoți [At: GORJAN, H IV, 60/24 / Pzi: ~țesc / E: hoț] 1-3 vz (Rar) A duce o viață de hoț (1-3). 4-8 vr (Rar) A intra în tagma hoților (1-5). 9-13 A practica ocupația de hoț (1-5). 14 vt A fura. 15 vt (Pex) A înșela.

HOȚI, hoțesc, vb. IV. Intranz. 1. A duce viață de hoț. Cu doi ani în urmă se ridicase un bandit cu faimă: Naum Naslung. Hoțise cu pricepere și se făcuse nevăzut dintr-o dată. SADOVEANU, P. M. 116. ♦ Tranz. (Rar) A fura. După ce împărțiră Toate cîte le hoțiră... Începură să-și ureze Sănătoși să ospeteze. PANN, P. V. I 70. 2. A haiduci. Cu drag vă voi cinsti... Cît în codru voi hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289. Codrene, voinicele, Spune tu domniei-mele, Mulți creștini ai omorît Cît în țeară ai hoțit? ALECSANDRI, P. P. 89.

A HOȚI ~esc rar 1. intranz. A fi hoț. 2. tranz. (bunuri materiale) A sustrage prin hoție; a fura. /Din hoț

hoțì v. a face hoții: ei hoțesc împreună.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hoțit (rar) s. n.

hoțit (rar) s. n.

hoțit s. n.

hoți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoțesc, 3 sg. hoțește, imperf. 1 hoțeam; conj. prez. 1 sg. să hoțesc, 3 să hoțească

hoți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoțesc, imperf. 3 sg. hoțea; conj. prez. 3 să hoțească

hoți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoțesc, imperf. 3 sg. hoțea; conj. prez. 3 sg. și pl. hoțească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HOȚI vb. v. fura, haiduci, lua, sustrage.

hoți vb. v. FURA. HAIDUCI. LUA. SUSTRAGE.

Intrare: hoțit (part.)
hoțit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoțit
  • hoțitul
  • hoțitu‑
  • hoțită
  • hoțita
plural
  • hoțiți
  • hoțiții
  • hoțite
  • hoțitele
genitiv-dativ singular
  • hoțit
  • hoțitului
  • hoțite
  • hoțitei
plural
  • hoțiți
  • hoțiților
  • hoțite
  • hoțitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: hoțit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoțit
  • hoțitul
  • hoțitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • hoțit
  • hoțitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: hoți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hoți
  • hoțire
  • hoțit
  • hoțitu‑
  • hoțind
  • hoțindu‑
 singular plural
  • hoțește
  • hoțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hoțesc
 (să)
  • hoțesc
  • hoțeam
  • hoții
  • hoțisem
a II-a (tu)
  • hoțești
 (să)
  • hoțești
  • hoțeai
  • hoțiși
  • hoțiseși
a III-a (el, ea)
  • hoțește
 (să)
  • hoțească
  • hoțea
  • hoți
  • hoțise
plural I (noi)
  • hoțim
 (să)
  • hoțim
  • hoțeam
  • hoțirăm
  • hoțiserăm
  • hoțisem
a II-a (voi)
  • hoțiți
 (să)
  • hoțiți
  • hoțeați
  • hoțirăți
  • hoțiserăți
  • hoțiseți
a III-a (ei, ele)
  • hoțesc
 (să)
  • hoțească
  • hoțeau
  • hoțiră
  • hoțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hoțitsubstantiv neutru

  • 1. rar Faptul de a hoți. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi hoți DEX '98 DEX '09

hoți, hoțescverb

  • 1. rar A duce o viață de hoț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu doi ani în urmă se ridicase un bandit cu faimă: Naum Naslung. Hoțise cu pricepere și se făcuse nevăzut dintr-o dată. SADOVEANU, P. M. 116. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv Fura, lua, sustrage. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: fura lua sustrage
      • format_quote După ce împărțiră Toate cîte le hoțiră... Începură să-și ureze Sănătoși să ospeteze. PANN, P. V. I 70. DLRLC
  • 2. Haiduci. DLRLC
    sinonime: haiduci
    • format_quote Cu drag vă voi cinsti... Cît în codru voi hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289. DLRLC
    • format_quote Codrene, voinicele, Spune tu domniei-mele, Mulți creștini ai omorît Cît în țeară ai hoțit? ALECSANDRI, P. P. 89. DLRLC
etimologie:
  • hoț DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.