6 definiții pentru hoțit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOȚIT s. n. (Rar) Faptul de a hoți.V. hoți.

HOȚIT s. n. (Rar) Faptul de a hoți.V. hoți.

hoțit1 sn [At: MARIAN, INS. 40 / Pl: ~uri / E: hoți] (Rar) 1-13 Hoțire (1-13). 14 Fraudare. 15 (Pex) Înșelare.

hoțit2, ~ă [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: hoți] (Rar) 1-2 smf, a (Persoană) care a fost victima unui furt. 3-4 smf, a (Persoană) care a suferit o fraudă. 5-6 smf, a (Pex) (Persoană) care a căzut victimă unei înșelătorii.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: hoțit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoțit
  • hoțitul
  • hoțitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hoțit
  • hoțitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hoțitsubstantiv neutru

  • 1. rar Faptul de a hoți. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi hoți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.