16 definiții pentru hlizi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase.

hlizi2 vr [At: ALECSANDRI, T. 1432 / V: hili~, ~iji, ~inzi / Pzi: ~zesc / E: cf bg хлезя, ceh liziti] 1 A surâde cu subînțeles. 2 A râde mult, prostește, fără rost. 3 A se hârjoni. 4 A cocheta. 5 A se mira. 6 A se holba.

hlizi1 vt [At: (a. 1766) URICARIUL, XIX, 37 / Pzi: ~zesc / E: hliză] (Înv; csnp) A împărți cuiva hlize.

HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A râde mult, prostește, fără rost. ♦ A se hârjoni, a cocheta. 2. A se mira, a se holba. – Cf. bg. hlezjase.

HLIZÍ, hlizesc, vb. IV. Refl. (Regional) 1. A rîde mult, prostește, fără rost. V. chicoti. Dar de ce vă hliziți, mă rog? a țipat cu mirare căpităneasa. SADOVEANU, N. P. 75. Ia mai tăceți, mă, ce dracu vă tot hliziți? VLAHUȚĂ, CL. 110. Chirică, cum îi treaba băieților, se acățera pe cele garduri și se hlizea cu ceilalți băieți. CREANGĂ, P. 163. ♦ (Despre îndrăgostiți, depreciativ) A se hîrjoni, a cocheta. Tu te hlizeai cu pieptănarul. CAMILAR, N. I 257. Privește, mă rog... pe duduca Lența cu domnișorul Radu, cum se hlizesc împreună. ALECSANDRI, T. 1432. 2. A face ochii mari, a se zgîi, a se holba. Meșterii ăi bătrîni s-au hlizit, la început, De asemenea lucru nemaivăzut. DEȘLIU, G. 26. [Petruță] de jos, hlizindu-se: Poate găsim, bădie Zaharie, și comoara ceea, în luncă! C. PETRESCU, R. DR. 16. Înțelege de ce se hlizesc ele: țăranii veniți au niște căciuli cum n-au mai văzut ele... înguste pe cap și late în fund, ca niște baniți. SP. POPESCU, M. G. 37.

A SE HLIZÍ mă ~ésc intranz. pop. A râde fără rost. /Din hliză

hlizì v. Mold. a râde de toate nimicurile: Chirică se hlizia cu ceilalți băieți CR. [Cf. ceh LIZITI, a zâmbi].

2) hlizésc (mă) v. refl. (ceh. lizati și u-lizati se, a zîmbi; bg. hlĕzy se, glumesc; rut. hluzuvati, a ridiculiza). Est. Iron. Rîd, rînjesc: nu te hlizi, măĭ prostule! – Și hlinz- (Cov.).

1) hlizésc v. tr. (d. hliză). Vechĭ. Împart în hlize (o moșie). – Și -zuĭesc (CL. 1919, 3, 231).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!hlizí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hlizéște, imperf. 3 sg. se hlizeá; conj. prez. 3 să se hlizeáscă

hlizí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hlizésc, imperf. 3 sg. hlizeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hlizeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HLIZÍ vb. v. chiorî, holba, zgâi.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hlizí (hlizésc, hlizít), vb. refl. – A avea chef de rîs, a sta să rîdă. Sl., cf. bg. hlĕzja „a glumi”, rut. hluzuvaty „a pune într-o situație ridicolă”, ceh. iiziti se „a zîmbi” (Cihac, II, 139; DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hlizí, hlizesc, (lizi, lizî), vb. refl. – 1. A râde de nimicuri, a chicoti. 2. A rânji. – Cf. ucr. hluzuvaty „a pune într-o situație ridicolă” (Cihac, DA, cf. DER); cf. bg. hlezja se „a glumi” (Cihac, DA, cf. DER; DEX); cf. ceh. liziti (MDA).

hlizí, -esc, (lizi, lizî), vb. refl. – 1. A râde de nimicuri, a chicoti. 2. A rânji. – Cf. ucr. hluzuvaty „a pune într-o situație ridicolă” (DER); Cf. ceh. liziti (MDA).

Intrare: hlizi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hlizi
  • hlizire
  • hlizit
  • hlizitu‑
  • hlizind
  • hlizindu‑
singular plural
  • hlizește
  • hliziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hlizesc
(să)
  • hlizesc
  • hlizeam
  • hlizii
  • hlizisem
a II-a (tu)
  • hlizești
(să)
  • hlizești
  • hlizeai
  • hliziși
  • hliziseși
a III-a (el, ea)
  • hlizește
(să)
  • hlizească
  • hlizea
  • hlizi
  • hlizise
plural I (noi)
  • hlizim
(să)
  • hlizim
  • hlizeam
  • hlizirăm
  • hliziserăm
  • hlizisem
a II-a (voi)
  • hliziți
(să)
  • hliziți
  • hlizeați
  • hlizirăți
  • hliziserăți
  • hliziseți
a III-a (ei, ele)
  • hlizesc
(să)
  • hlizească
  • hlizeau
  • hlizi
  • hliziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hlizi regional familiar

  • 1. A râde mult, prostește, fără rost.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Dar de ce vă hliziți, mă rog? a țipat cu mirare căpităneasa. SADOVEANU, N. P. 75.
      surse: DLRLC
    • Ia mai tăceți, mă, ce dracu vă tot hliziți? VLAHUȚĂ, CL. 110.
      surse: DLRLC
    • Chirică, cum îi treaba băieților, se acățera pe cele garduri și se hlizea cu ceilalți băieți. CREANGĂ, P. 163.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se hârjoni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cocheta attach_file 2 exemple
      exemple
      • Tu te hlizeai cu pieptănarul. CAMILAR, N. I 257.
        surse: DLRLC
      • Privește, mă rog... pe duduca Lența cu domnișorul Radu, cum se hlizesc împreună. ALECSANDRI, T. 1432.
        surse: DLRLC
  • 2. A se mira, a se holba.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Meșterii ăi bătrîni s-au hlizit, la început, De asemenea lucru nemaivăzut. DEȘLIU, G. 26.
      surse: DLRLC
    • [Petruță] de jos, hlizindu-se: Poate găsim, bădie Zaharie, și comoara ceea, în luncă! C. PETRESCU, R. DR. 16.
      surse: DLRLC
    • Înțelege de ce se hlizesc ele: țăranii veniți au niște căciuli cum n-au mai văzut ele... înguste pe cap și late în fund, ca niște baniți. SP. POPESCU, M. G. 37.
      surse: DLRLC

etimologie: