HIRSUT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

hirsut, ~ă a [At: SADOVEANU, V. F. 72 / Pl: ~uți, ~e / E: fr hirsute, lat hirsutus] 1 Cu părul și cu barba neîngrijite. 2 Aspru. 3 Posac. 4 (Bot; d. un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi Si: hispid.

HIRSUT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

HIRSUT, -Ă, hirsuți, -te, adj. (Franțuzism, despre oameni) 1. Cu părul și barba neîngrijită; zbîrlit. Era lîngă un găligan înalt și hirsut. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 5/5. Pescarul de demult își contempla imaginea hirsută în oglinda bălții. SADOVEANU, V. F. 60. 2. Aspru, grosolan; posac, ursuz, morocănos. Caracter hirsut. ◊ (Metaforic) Nici o îndoială nu încape că un model destinat să supraviețuiască, din generațiuni în generațiuni, ziditorului său, nu poate să constea dintr-o limbă înțesată cu termeni hirsuți. MACEDONSKI, O. IV 125.

HIRSUT, -Ă adj. 1. Neîngrijit, cu barba și cu părul zbîrlit. 2. Aspru, grosolan. ♦ Ursuz. 3. (Bot.; despre un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi. [< fr. hirsute, cf. lat. hirsutus].

HIRSUT, -Ă adj. 1. neîngrijit, cu barba și cu părul zburlite. 2. (fig.) aspru, grosolan. ◊ ursuz, posac. 3. (bot.; despre un organ) acoperit cu peri lungi și rigizi; hispid. (< fr. hirsute, lat. hirsutus)

HIRSUT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are părul și barba neîngrijite; zbârlit; ciufulit. 2) Care vădește o purtare lipsită de politețe; grosolan; brutal. 3) Care vădește în permanență rea dispoziție și nemulțumire; ursuz; posac. Caracter ~. 4) (despre organisme vegetale) Care are peri lungi și tari. /<fr. hirsute, lat. hirsutus

hirsut adj. m., pl. hirsuți; f. hirsută, pl. hirsute

hirsut adj. m., pl. hirsuți; f. hirsută, pl. hirsute

hirsut adj. m., pl. hirsuți; f. sg. hirsută, pl. hirsute

Frankenia hirsuta L. Specie care înflorește vara. Flori albe, roșii sau violete-deschis (stil cu 3 stigmate), dispuse în umbelă terminală sau în buchete laterale. Fruct ovat cu 3 muchii. Frunze liniare, margini netede, stipele pergamentoase. Semiarbust repent, cca 18 cm înălțime.

Herniaria hirsuta L. Specie cu flori verzi, frunze (lungi de cca 1,4 cm) ovate, cu vîrf bont, pe margine cu peri asprii, stipele; pergamentoase, cu mărginea. încrețită. Plantă gri-verde, pubescentă, ramificată; formează covoare.

Hypoxis hirsuta (L.) Coville. Specie care înflorește în mart.-mai. Flori mici, stelate, galbene, frunze ierboase. Preferă semiumbră și un sol bine drenat, puțin humos.

HIRSUT adj. v. ciufulit, deranjat, insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neîngrijit, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urâcios, ursuz, vâlvoi, zbârlit.

hirsut adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEÎNGRIJIT. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÎT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ. VÎLVOI. ZBÎRLIT.