11 definiții pentru hirsut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

hirsut, ~ă a [At: SADOVEANU, V. F. 72 / Pl: ~uți, ~e / E: fr hirsute, lat hirsutus] 1 Cu părul și cu barba neîngrijite. 2 Aspru. 3 Posac. 4 (Bot; d. un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi Si: hispid.

HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. 1. Cu părul și cu barba neîngrijite. 2. Aspru, grosolan. ♦ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi; hispid. – Din fr. hirsute, lat. hirsutus.

HIRSÚT, -Ă, hirsuți, -te, adj. (Franțuzism, despre oameni) 1. Cu părul și barba neîngrijită; zbîrlit. Era lîngă un găligan înalt și hirsut. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 5/5. Pescarul de demult își contempla imaginea hirsută în oglinda bălții. SADOVEANU, V. F. 60. 2. Aspru, grosolan; posac, ursuz, morocănos. Caracter hirsut. ◊ (Metaforic) Nici o îndoială nu încape că un model destinat să supraviețuiască, din generațiuni în generațiuni, ziditorului său, nu poate să constea dintr-o limbă înțesată cu termeni hirsuți. MACEDONSKI, O. IV 125.

HIRSÚT, -Ă adj. 1. Neîngrijit, cu barba și cu părul zbârlit. 2. Aspru, grosolan. ♦ Ursuz. 3. (Bot.; despre un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi. [< fr. hirsute, cf. lat. hirsutus].

HIRSÚT, -Ă adj. 1. neîngrijit, cu barba și cu părul zburlite. 2. (fig.) aspru, grosolan. ◊ ursuz, posac. 3. (bot.; despre un organ) acoperit cu peri lungi și rigizi; hispid. (< fr. hirsute, lat. hirsutus)

HIRSÚT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are părul și barba neîngrijite; zbârlit; ciufulit. 2) Care vădește o purtare lipsită de politețe; grosolan; brutal. 3) Care vădește în permanență rea dispoziție și nemulțumire; ursuz; posac. Caracter ~. 4) (despre organisme vegetale) Care are peri lungi și tari. /<fr. hirsute, lat. hirsutus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hirsút adj. m., pl. hirsúți; f. hirsútă, pl. hirsúte

hirsút adj. m., pl. hirsúți; f. sg. hirsútă, pl. hirsúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIRSÚT adj. v. ciufulit, deranjat, insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neîngrijit, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urâcios, ursuz, vâlvoi, zbârlit.

hirsut adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEÎNGRIJIT. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÎT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ. VÎLVOI. ZBÎRLIT.

Intrare: hirsut
hirsut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hirsut
  • hirsutul
  • hirsutu‑
  • hirsu
  • hirsuta
plural
  • hirsuți
  • hirsuții
  • hirsute
  • hirsutele
genitiv-dativ singular
  • hirsut
  • hirsutului
  • hirsute
  • hirsutei
plural
  • hirsuți
  • hirsuților
  • hirsute
  • hirsutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hirsut

  • 1. Cu părul și cu barba neîngrijite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ciufulit zbârlit attach_file 2 exemple
    exemple
    • Era lîngă un găligan înalt și hirsut. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 5/5.
      surse: DLRLC
    • Pescarul de demult își contempla imaginea hirsută în oglinda bălții. SADOVEANU, V. F. 60.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • exemple
      • Caracter hirsut.
        surse: DLRLC
      • metaforic Nici o îndoială nu încape că un model destinat să supraviețuiască, din generațiuni în generațiuni, ziditorului său, nu poate să constea dintr-o limbă înțesată cu termeni hirsuți. MACEDONSKI, O. IV 125.
        surse: DLRLC
  • 3. botanică (Despre frunze, tulpini) Prevăzut cu peri lungi, rigizi.
    surse: DEX '09 DN sinonime: hispid

etimologie: