HIMEN, himene, s. n. Membrană care închide, parțial, vaginul la virgine. [Acc. și: himen] – Din fr., lat. hymen.

himen sn [At: DA ms / V: imen / A și: himen / Pl: ~e / E: fr, lat hymen] (Atm) Membrană care acoperă, la fetele virgine, orificiul extern al vaginului.

HIMEN, himene, s. n. Membrană care acoperă, la fetele virgine, orificiul extern al vaginului. [Acc. și: himen] – Din fr., lat. hymen.

HIMEN s.n. 1. (Anat.) Membrană, care acoperă orificiul extern al vaginului. 2. Himeniu. 3. (Fig.) Căsătorie. [Pl. -nuri, -ne, var. imen s.n. / < fr. hymen, lat., gr. hymen – membrană].

HIMEN¹ / HIMEN s. n. 1. membrană care acoperă orificiul extern al vaginului. 2. himeniu. (< fr. hymen)

HIMEN ~e n. (la virgine) Membrana care acoperă capătul extern al vaginului. [Acc. și himen] /<fr. hymen, lat. hymen, ~intis

himen n. (poetic) căsătorie.

*hímen, V. imen.

imen sn vz himen

IMEN s.n. v. himen.

HIMEN²(O)- elem. „membrană”, „himeniu”. (< fr. hymén/o/-, cf. lat., gr. hymen)

*ímen n., pl. e (vgr. ῾Ymén, zeu căsătoriiĭ; lat. Hýmen, Hýmenis). Poet. Căsătorie. – Și himen. Fals -én (după fr.).

himen s. n., pl. himene

!himen s. n., pl. himene

himen/himen s. n., pl. himene/himene

himen, -ne.

HIMEN-, v. HIMENO-. □ ~andru (v. -andru), adj., (despre flori) cu stamine membranoase sau coriacee.

HIMENO- „membrană, himeniu, pieliță, membranos, coriaceu”. ◊ gr. hymen, aios „piele, membrană” > fr. hyméno-, germ. id., engl. id. > rom. himeno-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe coriacee; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze membranoase; ~for (v. -for), s. n. și s. f. pl., 1. s. n., Strat pe care se formează himeniul. 2. s. f. pl., Ciuperci care prezintă un strat himenial evident și diferențiat; ~id (v. -id), adj., (despre frunze) de forma și consistența unei membrane subțiri; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul membranelor organice; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ordin de ciuperci din clasa holobazidiomicetelor, cu picior și pălărie, care prezintă himeniul descoperit, provocînd putrezirea lemnului; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu două perechi de aripi membranoase, cu metamorfoză completă, femela avînd în vîrful abdomenului un ac cu venin; ~pterologie (v. ptero-, v. -logie₁), s. f., ramură a entomologiei care studiază himenopterele; ~rafie (v. -rafie), s. f., refacere chirurgicală a membranei himenale; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a membranelor.

HIMÉN (< fr. {i}; {s} gr. hymen „membrană”) s. n. 1. Membrană care închide, parțial, vaginul la virgine. 2. (BOT.) Stratul superficial fertil al corpului de fructificație la ciupercile superioare, alcătuit din asce sau bazidii, în care se formează ascospori, respectiv bazidiospori.