3 definiții pentru himeniu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

himeniu sn [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr hyménium] Parte centrală a ciupercilor, formată din elemente producătoare de spori Si: himeneu (3).

HIMÉNIU s.n. (Bot.) Partea centrală a ciupercilor, formată din elemente producătoare de spori; himen (2) [în DN]. [< fr. hyménium].

HIMÉNIU s. n. partea centrală a ciupercilor, din elemente producătoare de spori; himen1 (2). (< fr. hyménium, gr. hymenion)

Intrare: himeniu
substantiv neutru (N56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • himeniu
  • himeniul
  • himeniu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • himeniu
  • himeniului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

himeniu

  • 1. botanică Partea centrală a ciupercilor, formată din elemente producătoare de spori; himen (2.).
    surse: DN sinonime: himen

etimologie: