15 definiții pentru himen imen (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÍMEN, himene, s. n. Membrană care închide, parțial, vaginul la virgine. [Acc. și: himén] – Din fr., lat. hymen.

himen sn [At: DA ms / V: imen / A și: himen / Pl: ~e / E: fr, lat hymen] (Atm) Membrană care acoperă, la fetele virgine, orificiul extern al vaginului.

HIMÉN, himene, s. n. Membrană care acoperă, la fetele virgine, orificiul extern al vaginului. [Acc. și: hímen] – Din fr., lat. hymen.

HIMÉN s.n. 1. (Anat.) Membrană, care acoperă orificiul extern al vaginului. 2. Himeniu. 3. (Fig.) Căsătorie. [Pl. -nuri, -ne, var. imen s.n. / < fr. hymen, lat., gr. hymen – membrană].

HIMÉN1 / HÍMEN s. n. 1. membrană care acoperă orificiul extern al vaginului. 2. himeniu. (< fr. hymen)

HIMÉN ~e n. (la virgine) Membrana care acoperă capătul extern al vaginului. [Acc. și hímen] /<fr. hymen, lat. hymen, ~intis

*ímen n., pl. e (vgr. ῾Ymén, zeu căsătoriiĭ; lat. Hýmen, Hýmenis). Poet. Căsătorie. – Și himen. Fals -én (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!hímen s. n., pl. hímene

himén/hímen s. n., pl. himéne/hímene


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HIMÉN (< fr. {i}; {s} gr. hymen „membrană”) s. n. 1. Membrană care închide, parțial, vaginul la virgine. 2. (BOT.) Stratul superficial fertil al corpului de fructificație la ciupercile superioare, alcătuit din asce sau bazidii, în care se formează ascospori, respectiv bazidiospori.

Intrare: himen
himen1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • himen
  • himenul
  • himenu‑
plural
  • himene
  • himenele
genitiv-dativ singular
  • himen
  • himenului
plural
  • himene
  • himenelor
vocativ singular
plural
himen2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • himen
  • himenul
  • himenu‑
plural
  • himenuri
  • himenurile
genitiv-dativ singular
  • himen
  • himenului
plural
  • himenuri
  • himenurilor
vocativ singular
plural
imen (pl. imenuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imen
  • imenul
  • imenu‑
plural
  • imenuri
  • imenurile
genitiv-dativ singular
  • imen
  • imenului
plural
  • imenuri
  • imenurilor
vocativ singular
plural
imen (pl. imene) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imen
  • imenul
  • imenu‑
plural
  • imene
  • imenele
genitiv-dativ singular
  • imen
  • imenului
plural
  • imene
  • imenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

himen imen (2)

etimologie: