3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

hibrida vt [At: LTR / Pzi: ~dez / E: fr hybrider] 1 A obține un hibrid prin procesul de hibridare Si: a hibridiza (1). 2 A încrucișa prin hibridare două organisme, două specii etc. pentru a obține un hibrid (1) Si: a hibridiza (2).

HIBRIDÁ vb. I. tr. A încrucișa prin hibridare (două plante, două specii etc.). [Cf. fr. hybrider].

HIBRIDÁ vb. tr. a încrucișa prin hibridare; a hibridiza (i), a bastarda. (< fr. hybrider)

A HIBRIDÁ ~éz tranz. (plante sau animale) A face să procreeze, obținând un hibrid cu însușiri superioare; a încrucișa; a hibridiza. /<fr. hybrider

HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

hibrid, ~ă [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 105 / V: ib~ / Pl: ~izi, ~e / E: fr hybbride, lat hybridus] 1-2 sm, a (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de genuri, de specii, de soiuri sau de rase diferite. 3 a (Fig; d. idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate, lipsite de armonie.

HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, adj. 1. (Despre plante și animale) Provenit din încrucișarea naturală sau artificială, sexuată sau vegetativă a doi indivizi de specii, soiuri, rase diferite; corcit. ◊ (Substantivat, în expr.) Hibrid de viță de vie = viță provenită din hibridarea sexuată a unor soiuri nobile cu soiuri sălbatice, cultivată mai ales de agricultorii înapoiați și dînd producții de slabă calitate. Bine e să punem și viile la colectiv, să le sădim cu viță aleasă, nu cu hibrizi de-ai noștri. DUMITRIU, N. I. 87. 2. (Despre idei, fapte) Alcătuit din elemente nepotrivite, disparate; lipsit de armonie. Goană după efecte hibride, false virtuozități de versificație. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/1. Celebrule între esteți, Declari că eu, subscrisul Mirea, Sînt pur și simplu contopirea Hibridă între doi poeți. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 97.

HIBRÍD, -Ă adj. 1. (Despre organisme; adesea s.) Rezultat din încrucișarea a doi indivizi cu ereditate diferită; metis. 2. (Despre idei, fapte, etc.) Format din elemente luate la întâmplare; disparat. [Var. ibrid, -ă adj. / < fr. hybride, cf. lat. hybrida].

HIBRÍD, -Ă I. adj., s. m. (organism) rezultat prin hibridare; bastard, metis. II. adj. 1. care aparține la două categorii, tehnologii, clase diferite. 2. din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie. ◊ (despre cuvinte) prin contaminare sau încrucișare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construcții diferite. (< fr. hybride, lat. hybrida)

HIBRÍD2 ~zi m. Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. /<fr. hybride

HIBRÍD1 ~dă (~zi, ~de) 1) biol. Care provine din hibridizare; obținut prin hibridizare. Puieți ~zi. 2) fig. (despre concepții, idei, fapte etc.) Care este alcătuit din elemente disparate, nelegate organic. [Sil. hi-brid] /<fr. hybride

ibrid a. 1. născut din două specii diferite: catârul e un animal ibrid; 2. Gram. vorbele formate din radicale a două limbi diferite, ex. decigram.

*íbrid și hí-, -ă adj. (lat. hibrida, corcitură. Cp. cu șubred). Animal orĭ plantă corcită (rezultat din doŭă speciĭ diferite, ca catîru). Fig. Prost, urît: construcțiune ibridă. Gram. Compus din rădăcinĭ orĭ cuvinte luate din doŭă limbĭ, ca bĭurocrație, socĭologie. – Fals -íd (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. hibridéz, 3 sg. și pl. hibridizeáză

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

arată toate definițiile

Intrare: hibrida
  • silabație: hi-bri-da info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hibrida
  • hibridare
  • hibridat
  • hibridatu‑
  • hibridând
  • hibridându‑
singular plural
  • hibridea
  • hibridați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hibridez
(să)
  • hibridez
  • hibridam
  • hibridai
  • hibridasem
a II-a (tu)
  • hibridezi
(să)
  • hibridezi
  • hibridai
  • hibridași
  • hibridaseși
a III-a (el, ea)
  • hibridea
(să)
  • hibrideze
  • hibrida
  • hibridă
  • hibridase
plural I (noi)
  • hibridăm
(să)
  • hibridăm
  • hibridam
  • hibridarăm
  • hibridaserăm
  • hibridasem
a II-a (voi)
  • hibridați
(să)
  • hibridați
  • hibridați
  • hibridarăți
  • hibridaserăți
  • hibridaseți
a III-a (ei, ele)
  • hibridea
(să)
  • hibrideze
  • hibridau
  • hibrida
  • hibridaseră
Intrare: hibrid (adj.)
hibrid1 (adj.) adjectiv
  • silabație: hi-brid info
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hibrid
  • hibridul
  • hibridu‑
  • hibri
  • hibrida
plural
  • hibrizi
  • hibrizii
  • hibride
  • hibridele
genitiv-dativ singular
  • hibrid
  • hibridului
  • hibride
  • hibridei
plural
  • hibrizi
  • hibrizilor
  • hibride
  • hibridelor
vocativ singular
plural
ibrid adjectiv
adjectiv (A3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ibrid
  • ibridul
  • ibridu‑
  • ibri
  • ibrida
plural
  • ibrizi
  • ibrizii
  • ibride
  • ibridele
genitiv-dativ singular
  • ibrid
  • ibridului
  • ibride
  • ibridei
plural
  • ibrizi
  • ibrizilor
  • ibride
  • ibridelor
vocativ singular
plural
Intrare: hibridă
  • silabație: -brid info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hibri
  • hibrida
plural
  • hibride
  • hibridele
genitiv-dativ singular
  • hibride
  • hibridei
plural
  • hibride
  • hibridelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hibrida

  • 1. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: corci (vb.) hibridiza

etimologie:

hibrid (adj.) hibridă ibrid

  • 1. Provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corcit
    • 1.1. (și) substantivat expresie Hibrid de viță-de-vie = viță provenită din hibridarea sexuată a unor soiuri nobile cu soiuri sălbatice, cultivată mai ales de agricultorii înapoiați și dând producții de slabă calitate.
      exemple
      • Bine e să punem și viile la colectiv, să le sădim cu viță aleasă, nu cu hibrizi de-ai noștri. DUMITRIU, N. I. 87.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: disparat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Goană după efecte hibride, false virtuozități de versificație. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/1.
      surse: DLRLC
    • Celebrule între esteți, Declari că eu, subscrisul Mirea, Sînt pur și simplu contopirea Hibridă între doi poeți. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 97.
      surse: DLRLC

etimologie: