2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

heruvim sm [At: VARLAAM, C. II, 22/1 / V: herov~ / Pl: ~i / E: vsl χepoyвимъ] 1 Înger care urmează ierarhic după arhanghel Cf. arhanghel, serafim. 2 (Reg; lpl) Ripidă.

HERUVÍM, heruvimi, s. m. Înger care urmează ierarhic după arhangheli. – Din sl. cherŭvimu.

HERUVÍM, heruvimi, s. m. Înger care urmează ierarhic după arhangheli. – Din sl. cherŭvimu.

HERUVÍM, heruvimi, s. m. (În concepția biblică) Înger care urmează ierarhic după arhangheli.

HERUVÍM ~i m. (în creștinism) Înger care urmează ierarhic după arhanghel. /<sl. cheruvimu

heruvim m. 1. îngerul care vine după Arhanghelul, în ierarhia cerească: heruvimii și serafimii; 2. figuri simbolice de animale întraripate, în templul din Ierusalim; 3. copilaș fraged și grăsuliu; 4. în pictură, cap de copil înaripat. [Gr. mod.].

heruvím m. (ngr. heruvim, cuv. ebraic). Înger din clasa următoare serafimilor. Cap de înger cu aripĭ pictat. Fig. Copil frumos. – Și herovim. Răŭ scris cheruvim.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

heruvím s. m., pl. heruvími

heruvím s. m., pl. heruvími


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

heruvím (heruvími), s. m. – Înger care urmează ierarhic după arhangheli. – Mr. heruvim. Ngr. χερουβίμ, în parte prin intermediul sl. cheruvimŭ, cf. sb. heruvim.Der. heruvimesc (var. heruvimicesc), adj. (de heruvimi, înv.); heruvic, s. n. (imn liturgic), din ngr. χερουβιϰόν; heruvicar, s. n. (colecție de imnuri).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HERUVIM, ebr. Cherub/im. 1. -b. (Scan); Herovin, I. act. 2. Cheruvica f., pren., din „heruvic” cîntare bisericească. 3. Herovic, Radu (Î. Div).

heruvími s. m. pl. Numele uneia dintre cele nouă cete ale îngerilor, care, împreună cu scaunele și cu serafimii, alcătuiesc prima treaptă în ierarhia lor, făcută de Dionisie Areopagitul. Sunt înfățișati în iconografie sub forma unui cap înaripat cu două aripi sau cu niște roți pline de ochi, purtând tronul sau căruța lui Dumnezeu (Iezechiel, 4, 7), fiecare heruvim având patru fețe: de om, bou, leu și vultur. – Sin sl. cheruvimŭ (< gr. heruvimos).

Intrare: heruvim
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heruvim
  • heruvimul
  • heruvimu‑
plural
  • heruvimi
  • heruvimii
genitiv-dativ singular
  • heruvim
  • heruvimului
plural
  • heruvimi
  • heruvimilor
vocativ singular
plural
Intrare: Heruvim
Heruvim nume propriu
nume propriu (I3)
  • Heruvim
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

heruvim

  • 1. Înger care urmează ierarhic după arhangheli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: