heruvim sm [At: VARLAAM, C. II, 22/1 / V: herov~ / Pl: ~i / E: vsl χepoyвимъ] 1 Înger care urmează ierarhic după arhanghel Cf. arhanghel, serafim. 2 (Reg; lpl) Ripidă.

HERUVIM, heruvimi, s. m. (În concepția biblică) Înger care urmează ierarhic după arhangheli.

HERUVIM ~i m. (în creștinism) Înger care urmează ierarhic după arhanghel. /<sl. cheruvimu

heruvim m. 1. îngerul care vine după Arhanghelul, în ierarhia cerească: heruvimii și serafimii; 2. figuri simbolice de animale întraripate, în templul din Ierusalim; 3. copilaș fraged și grăsuliu; 4. în pictură, cap de copil înaripat. [Gr. mod.].

heruvím m. (ngr. heruvim, cuv. ebraic). Înger din clasa următoare serafimilor. Cap de înger cu aripĭ pictat. Fig. Copil frumos. – Și herovim. Răŭ scris cheruvim.

firovim sn vz heruvim

herovim sm vz heruvim

herovím, V. heruvim.

heruvim (înger) s. m., pl. heruvimi

heruvim s. m., pl. heruvimi

heruvim s. m., pl. heruvimi

heruvim.

heruvim (heruvimi), s. m. – Înger care urmează ierarhic după arhangheli. – Mr. heruvim. Ngr. χερουβίμ, în parte prin intermediul sl. cheruvimŭ, cf. sb. heruvim. – Der. heruvimesc (var. heruvimicesc), adj. (de heruvimi, înv.); heruvic, s. n. (imn liturgic), din ngr. χερουβιϰόν; heruvicar, s. n. (colecție de imnuri).

heruvimi s. m. pl. Numele uneia dintre cele nouă cete ale îngerilor, care, împreună cu scaunele și cu serafimii, alcătuiesc prima treaptă în ierarhia lor, făcută de Dionisie Areopagitul. Sunt înfățișati în iconografie sub forma unui cap înaripat cu două aripi sau cu niște roți pline de ochi, purtând tronul sau căruța lui Dumnezeu (Iezechiel, 4, 7), fiecare heruvim având patru fețe: de om, bou, leu și vultur. – Sin sl. cheruvimŭ (< gr. heruvimos).