HELBET interj. (Înv.) Se înțelege! las’ pe mine! fii fără grijă! – Din tc. elbet.

helbet i [At: ALECSANDRI, T. 100 / V: el~ / E: tc elbet] (Trî; Mol) 1 Desigur. 2 Se înțelege de la sine Si: helbetim (2). 3 Fii fără grijă Si: helbetim (3). 4 (Prt) Lehamite.

HELBET interj. (Înv. și reg.) Se înțelege! las’ pe mine! fii fără grijă! – Din tc. elbet.

HELBET interj. (Mai ales în Mold.) Desigur, se înțelege; las’ pe mine, fii fără grijă. Helbet, om găsi noi vreme și pentru asta. SADOVEANU, P. M. 168. Așa iarnă afurisită! mai rar! Helbet! O veni ea primăvara. CARAGIALE, O. VII 60. Helbet! vom putea veni de hac și Spînului celuia! CREANGĂ, P. 213. Să-ți faci pomană și cu mine, să mă pui în pensie... că helbet!... poate să ai și d-ta vrodată nevoie. ALECSANDRI, T. I 381.

HELBET interj. (se folosește pentru a exprima siguranță, acord, convingere etc.) Se înțelege! Fii pe pace! /<turc. elbet

helbet adv. las’ pe mine: despre traiu... helbet! AL. [Turc. ELBETT, negreșit].

hélbet adv. exclamativ (turc. ar. elbet, pop. elbetté, de sigur). Mold. Fam. De sigur, dor, lasă pe mine, n’avea grijă: Helbet! N’oĭ muri eŭ! Ĭ-oĭ arăta eŭ! Lehamete, dihamete, ducă-se draculuĭ: helbet de așa noroc!

elbet i vz helbet

helbet interj.

helbet.

helbet interj. – Se înțelege! (exprimă siguranța absolută sau încrederea). – Mr. élbete, megl. élbet. Tc. elbet (Șeineanu, II, 215), cf. bg. elbete.

HELBET adv. v. da, desigur, firește.

helbet adv. v. DA. DESIGUR. FIREȘTE. erată