HELBET interj. (Mai ales în Mold.) Desigur, se înțelege; las’ pe mine, fii fără grijă. Helbet, om găsi noi vreme și pentru asta. SADOVEANU, P. M. 168. Așa iarnă afurisită! mai rar! Helbet! O veni ea primăvara. CARAGIALE, O. VII 60. Helbet! vom putea veni de hac și Spînului celuia! CREANGĂ, P. 213. Să-ți faci pomană și cu mine, să mă pui în pensie... că helbet!... poate să ai și d-ta vrodată nevoie. ALECSANDRI, T. I 381.