2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÉI2, heiuri, s. n. (Reg.) Dependință, acaret. – Din magh. hely „loc”.

HEI1 interj. 1. Exclamație care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenția. 2. Exclamație care exprimă: voie bună, satisfacție, plăcere, admirație, nerăbdare, rezervă, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamație care lasă să se înțeleagă că lucrurile sunt mult mai complicate decât par sau decât le crede cineva. [Var.: he, hehé interj.] – Onomatopee.

hei1 i [At: CANTEMIR, I. I. I, 156 / V: ehei, ehe, ehehei, he, hehe, hehei / E: fo] (Are) Exclamație care exprimă: 1 O chemare. 2 Bucurie, voie bună, plăcere. 3 Admirație. 4 Nerăbdare. 5 Rezervă, contrari etate. 6 Surprindere. 7 Regret. 8 Părerea vorbitorului că lucrurile sunt mult mai complicate decât par. 9 Încercare de a atrage atenția cuiva.

hei2 sn [At: (a. 1791) IORGA, S. D. XII, 188 / V: heli / Pl: ~uri, ~e / E: mg hely] (Reg; mpl) 1 Loc în jurul casei. 2 (Îe) A fî om cu ~ A fi om cumsecade, gospodar, de cuvânt. 3 Loc (de casă), dependințe etc. în jurul casei. 4 Unelte din gospodărie.

HEI interj. 1. Exclamație care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenția. 2. Exclamație care exprimă: voie bună, satisfacție, plăcere, admirație, nerăbdare, rezervă, contrarietate, surprindere, regret etc. ♦ (Adesea repetat) Exclamație care lasă să se înțeleagă că lucrurile sunt mult mai complicate decât par sau decât le crede cineva. [Var.: he, hehé interj.] – Onomatopee.

HEI2, heiuri, s. n. (Mold., Transilv., mai ales la pl.) Dependințe, acareturi. Comisul se ridică și intră în umbra care împresura casa, sub streșinile teilor și-ntre heiurile gospodăriei. SADOVEANU, F. J. 62. Mai mergem prin mănăstire, dacă vrați să-i vedeți heiurile. HOGAȘ, DR. 269. Prispa lipită cu lut, ograda largă, din sus de poartă heiurile gospodăriei, de jur împrejur gard de nuiele încununat cu mărăcini. VLAHUȚĂ, O. A. 423.

HEI1 interj. 1. (Și în forma he) Exclamație care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenția. Hei, domnu! gologanii! PAS, Z. I 19. Hei, cucule, tu-mi ești tovarăș bun! COȘBUC, P. I 289. He! Trăsnea mă! scoală! știi tabla? CREANGĂ, A. 92. Hei... Dunăre, Dunăre, Drum fără pulbere! PĂSCULESCU, L. P. 61. 2. (Și în forma hehe) Exclamație care exprimă voie bună, chef, satisfacție, plăcere, uneori admirație. Hei! dară cînd ei mai vedea și p-astea! ISPIRESCU, L. 268. Cînd mă vedea intrînd pe ușă, îmi zicea cu chef: «hehe! bine-ai venit!». CREANGĂ, A. 46. Hehe! zice bătrînul rîzind, Ce faci tu, Pepeleo? EMINESCU, O. IV 198. ◊ (Pe lîngă un adv. sau o loc. adv., îi dă valoare de superlativ) Ajungînd, hei, tocmai în vîrful dealului, se întoarse către ea. DELAVRANCEA, S. 249. Tocmai tîrziu, hei! ajunse și ciobănașul. ISPIRESCU, L. 248. De unde vii dumneata? Hehe, de departe... CARAGIALE, O. I 250. 3. Exclamație exprimînd surprinderea sau regretul. Da de ieșit la joc ai ieșit? Hei! încă nu, încă n-am șaisprezece ani. SADOVEANU, O. VII 218. E mult de-atunci... e mult, nepoate, Și ca prin vis le văd pe toate... Hei! să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost nainte vremuri. IOSIF, V. 39. Hei fiicuță, fiica mea, Eu nu te pot mărita! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 447. ♦ (Uneori repetat) Exclamație care lasă să se înțeleagă că lucrurile nu sînt simple, cum par sau cum le crede cineva. Hei, dragele mele vere, zise spînul cu viclenia lui obicinuită: d-voastră încă nu știți ce-i pe lume! CREANGĂ, P. 209. Hei, hei! Nu știți d-voastră ce poam-a dracului e Harap-Alb! id. ib. 230. ♦ (Și în forma he) Arată o rezervă, o contrarietate, o nerăbdare. Căsuța mea e bunișoară...He! așa ș-așa. Nu e tocmai comodă. Ferestrile mici, coperămîntul vechi. NEGRUZZI, S. I 302. – Variante: he, hehé interj.

HEI2, heiuri, s. n. (Reg.) Dependințe, acareturi. ♦ Loc de casă; curte. – Magh. hely „loc”.

HEI interj. 1) (se folosește ca adresare către cineva sau pentru a chema pe cineva). 2) (se folosește pentru a exprima satisfacție, admirație, plăcere, mulțumire, surprindere etc.). [Mono- silabic] /Onomat.

hei! int. de chemare sau de îmboldire: mânați, copii, hei! hei! POP.

2) heĭ interj. de chemare ca și he: Heĭ, măĭ! Ĭa staĭ puțin! saŭ (maĭ rar) de exclamare: Heĭ! Heĭ! Cum trec aniĭ! V. he și haĭ 2.

1) heĭ n., pl. urĭ (ung. hely, loc.) Mold. Trans. Loc dependent de casă (Vechĭ). Pl. Acareturĭ, dependențe ale caseĭ. V. dichis.

HE interj. v. hei.

HEHÉ interj. v. hei.

HÉIURI s. n. pl. (Reg.) Dependințe, acareturi. [Pr.: he-iuri] – Din magh. hely „loc”.

he! int. exprimă o îmbărbătare, o asigurare sau și o mirare: he! Trăsnea, mă, scoală! CR.

heiuri n. pl. Mold. acareturi în jurul casei. [Cf. ung. HÉLY, loc, spațiu].

he, interj. de exclamare: He! He! Cînd ar fi așa, bine ar fi! saŭ (maĭ rar) de chemare: He măĭ! Ĭa staĭ puțin!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: hei (acaret)
hei1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hei
  • heiul
  • heiu‑
plural
  • heiuri
  • heiurile
genitiv-dativ singular
  • hei
  • heiului
plural
  • heiuri
  • heiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: hei (excl.)
hei2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • hei
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • he
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hehe
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hei (acaret)

  • exemple
    • Comisul se ridică și intră în umbra care împresura casa, sub streșinile teilor și-ntre heiurile gospodăriei. SADOVEANU, F. J. 62.
      surse: DLRLC
    • Mai mergem prin mănăstire, dacă vrați să-i vedeți heiurile. HOGAȘ, DR. 269.
      surse: DLRLC
    • Prispa lipită cu lut, ograda largă, din sus de poartă heiurile gospodăriei, de jur împrejur gard de nuiele încununat cu mărăcini. VLAHUȚĂ, O. A. 423.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Loc de casă.
      surse: DLRM sinonime: curte

etimologie:

hei (excl.) he hehe

  • 1. Exclamație care exprimă o chemare sau prin care se atrage cuiva atenția.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Hei, domnu! gologanii! PAS, Z. I 19.
      surse: DLRLC
    • Hei, cucule, tu-mi ești tovarăș bun! COȘBUC, P. I 289.
      surse: DLRLC
    • He! Trăsnea mă! scoală! știi tabla? CREANGĂ, A. 92.
      surse: DLRLC
    • Hei... Dunăre, Dunăre, Drum fără pulbere! PĂSCULESCU, L. P. 61.
      surse: DLRLC
  • 2. Exclamație care exprimă: voie bună, satisfacție, plăcere, admirație, nerăbdare, rezervă, contrarietate, surprindere, regret etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 8 exemple
    exemple
    • Hei! dară cînd ei mai vedea și p-astea! ISPIRESCU, L. 268.
      surse: DLRLC
    • Cînd mă vedea intrînd pe ușă, îmi zicea cu chef: «hehe! bine-ai venit!». CREANGĂ, A. 46.
      surse: DLRLC
    • Hehe! zice bătrînul rîzînd, Ce faci tu, Pepeleo? EMINESCU, O. IV 198.
      surse: DLRLC
    • Pe lângă un adverb sau o locuțiune adverbială, îi dă valoare de superlativ.
      exemple
      • Ajungînd, hei, tocmai în vîrful dealului, se întoarse către ea. DELAVRANCEA, S. 249.
        surse: DLRLC
      • Tocmai tîrziu, hei! ajunse și ciobănașul. ISPIRESCU, L. 248.
        surse: DLRLC
      • De unde vii dumneata? Hehe, de departe... CARAGIALE, O. I 250.
        surse: DLRLC
    • Da de ieșit la joc ai ieșit? Hei! încă nu, încă n-am șaisprezece ani. SADOVEANU, O. VII 218.
      surse: DLRLC
    • E mult de-atunci... e mult, nepoate, Și ca prin vis le văd pe toate... Hei! să te miri, să te cutremuri De cîte-au fost nainte vremuri. IOSIF, V. 39.
      surse: DLRLC
    • Hei fiicuță, fiica mea, Eu nu te pot mărita! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 447.
      surse: DLRLC
    • Căsuța mea e bunișoară... – He! așa ș-așa. Nu e tocmai comodă. Ferestrile mici, coperămîntul vechi. NEGRUZZI, S. I 302.
      surse: DLRLC
    • 2.1. adesea repetat Exclamație care lasă să se înțeleagă că lucrurile sunt mult mai complicate decât par sau decât le crede cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Hei, dragele mele vere, zise spînul cu viclenia lui obicinuită: d-voastră încă nu știți ce-i pe lume! CREANGĂ, P. 209.
        surse: DLRLC
      • Hei, hei! Nu știți d-voastră ce poam-a dracului e Harap-Alb! CREANGĂ, P. 230.
        surse: DLRLC

etimologie: