12 definiții pentru hei (acaret)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hei2 sn [At: (a. 1791) IORGA, S. D. XII, 188 / V: heli / Pl: ~uri, ~e / E: mg hely] (Reg; mpl) 1 Loc în jurul casei. 2 (Îe) A fî om cu ~ A fi om cumsecade, gospodar, de cuvânt. 3 Loc (de casă), dependințe etc. în jurul casei. 4 Unelte din gospodărie.

HÉI2, heiuri, s. n. (Reg.) Dependință, acaret. – Din magh. hely „loc”.

HEI2, heiuri, s. n. (Mold., Transilv., mai ales la pl.) Dependințe, acareturi. Comisul se ridică și intră în umbra care împresura casa, sub streșinile teilor și-ntre heiurile gospodăriei. SADOVEANU, F. J. 62. Mai mergem prin mănăstire, dacă vrați să-i vedeți heiurile. HOGAȘ, DR. 269. Prispa lipită cu lut, ograda largă, din sus de poartă heiurile gospodăriei, de jur împrejur gard de nuiele încununat cu mărăcini. VLAHUȚĂ, O. A. 423.

HEI2, heiuri, s. n. (Reg.) Dependințe, acareturi. ♦ Loc de casă; curte. – Magh. hely „loc”.

1) heĭ n., pl. urĭ (ung. hely, loc.) Mold. Trans. Loc dependent de casă (Vechĭ). Pl. Acareturĭ, dependențe ale caseĭ. V. dichis.

HÉIURI s. n. pl. (Reg.) Dependințe, acareturi. [Pr.: he-iuri] – Din magh. hely „loc”.

heiuri n. pl. Mold. acareturi în jurul casei. [Cf. ung. HÉLY, loc, spațiu].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hei2 (reg.) s. n., pl. héiuri

héiuri s. n. pl. (sg. hei)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HEI s. v. acaret, dependință.

hei s. v. ACARET. DEPENDINȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

héi (héiuri), s. n.1. Teren de construit. – 2. Dependințe, anexe. Mag. hely „loc” (Cihac, II, 723; cf. Gáldi, Dict., 135).

Intrare: hei (acaret)
hei1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hei
  • heiul
  • heiu‑
plural
  • heiuri
  • heiurile
genitiv-dativ singular
  • hei
  • heiului
plural
  • heiuri
  • heiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hei (acaret)

  • exemple
    • Comisul se ridică și intră în umbra care împresura casa, sub streșinile teilor și-ntre heiurile gospodăriei. SADOVEANU, F. J. 62.
      surse: DLRLC
    • Mai mergem prin mănăstire, dacă vrați să-i vedeți heiurile. HOGAȘ, DR. 269.
      surse: DLRLC
    • Prispa lipită cu lut, ograda largă, din sus de poartă heiurile gospodăriei, de jur împrejur gard de nuiele încununat cu mărăcini. VLAHUȚĂ, O. A. 423.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Loc de casă.
      surse: DLRM sinonime: curte

etimologie: