2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HEGEMON, -Ă, hegemoni, -e, s. m. și f., adj. Conducător; (persoană) care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var.: heghemon, -ă, s. m. și f., adj.] – Din lat. hegemon.

hegemon, ~ă [At: CONTEMP. 1948, nr. 105, 1/1 / V: ighe~, ighim~, ighiemun, ~ghe~ / Pl: ~i, ~e / E: lat hegemon, fr hégémon] 1-2 sm, a (Persoană) care are hegemonie asupra cuiva. 3 sm Conducător. 4-5 sm, a (Persoană) care reprezintă forța principală, determinantă.

HEGEMON, hegemoni, s. m., adj. Conducător; (cel) care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var.: heghemon s. m., adj.] – Din lat. hegemon.

HEGEMON, hegemoni, s. m. Cel care reprezintă forța principală, conducătoare într-o acțiune; conducător. – Variantă: heghemon s. m.

HEGEMON s.m. Conducător; cel care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var. heghemon s.m. / < fr. hégémone, cf. lat., gr. hegemon].

HEGEMON s. m., adj. conducător; (cel) care reprezintă forța principală, conducătoare. (< lat., gr. hegemon)

HEGEMON ~i m. Forță conducătoare, principală; forță motrice. /<lat. hegemon

HEGHEMON, -Ă, s. m. și f., adj. v. hegemon.

ighiemun sm vz hegemon[1] modificată

  1. În original. greșit tipărit: hegeemon LauraGellner

HEGHEMON, heghemoni, s. m., adj. m. V. hegemon.

HEGHEMON, heghemoni, s. m. V. hegemon.

ighemón m. (ngr. igemon). Vechĭ. Duce, conducător, șef.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hegemon adj. m., s. m., pl. hegemoni; adj. f. hegemo, pl. hegemone

!hegemon adj. m., s. m., pl. hegemoni; adj. f. hegemonă, pl. hegemone

hegemon s. m., adj. m., pl. hegemoni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HEGEMON adj., s. v. conducător.

HEGEMON adj., s. (POLITICĂ) conducător. (Forță ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ighemon (-ni), s. m. – Guvernator. – Var. ghemon, ighimon. Ngr. ἠγεμών, în parte prin intermediul sl. igiemonŭ. Sec. XVI, înv.Der. ighemonicesc, adj. (aristocratic, distins), cf. Gáldi 199); ighemonicos, adj. (nobil, de neam), din ngr. ἠγεμονιϰός; ighemonicon, s. n. (demnitate, mîndrie); ighemonie, s. f. (demnitate de guvernator), din ngr. ἠγεμονεία. Cf. dubletul neol. hegemon, s. f.; hegemonie, s. f., din fr.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ighemon, ighemoni, s.m. (înv.) stăpân; domn, domnitor, ocârmuitor, guvernator, dregător; despuitor.

Intrare: hegemon (adj.)
hegemon1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hegemon
  • hegemonul
  • hegemonu‑
  • hegemo
  • hegemona
plural
  • hegemoni
  • hegemonii
  • hegemone
  • hegemonele
genitiv-dativ singular
  • hegemon
  • hegemonului
  • hegemone
  • hegemonei
plural
  • hegemoni
  • hegemonilor
  • hegemone
  • hegemonelor
vocativ singular
plural
heghemon1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heghemon
  • heghemonul
  • heghemonu‑
  • heghemo
  • heghemona
plural
  • heghemoni
  • heghemonii
  • heghemone
  • heghemonele
genitiv-dativ singular
  • heghemon
  • heghemonului
  • heghemone
  • heghemonei
plural
  • heghemoni
  • heghemonilor
  • heghemone
  • heghemonelor
vocativ singular
plural
Intrare: hegemon (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hegemon
  • hegemonul
  • hegemonu‑
plural
  • hegemoni
  • hegemonii
genitiv-dativ singular
  • hegemon
  • hegemonului
plural
  • hegemoni
  • hegemonilor
vocativ singular
  • hegemonule
plural
  • hegemonilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heghemon
  • heghemonul
  • heghemonu‑
plural
  • heghemoni
  • heghemonii
genitiv-dativ singular
  • heghemon
  • heghemonului
plural
  • heghemoni
  • heghemonilor
vocativ singular
  • heghemonule
plural
  • heghemonilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egemon
  • egemonul
  • egemonu‑
plural
  • egemoni
  • egemonii
genitiv-dativ singular
  • egemon
  • egemonului
plural
  • egemoni
  • egemonilor
vocativ singular
  • egemonule
plural
  • egemonilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eghemon
  • eghemonul
  • eghemonu‑
plural
  • eghemoni
  • eghemonii
genitiv-dativ singular
  • eghemon
  • eghemonului
plural
  • eghemoni
  • eghemonilor
vocativ singular
  • eghemonule
plural
  • eghemonilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ighemon
  • ighemonul
  • ighemonu‑
plural
  • ighemoni
  • ighemonii
genitiv-dativ singular
  • ighemon
  • ighemonului
plural
  • ighemoni
  • ighemonilor
vocativ singular
plural
ighimon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ighiemun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hegemon, hegemonisubstantiv masculin
hegemo, hegemonesubstantiv feminin
hegemon, hegemoadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.