2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HEGEMÓN, -Ă, hegemoni, -e, s. m. și f., adj. Conducător; (persoană) care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var.: heghemón, -ă, s. m. și f., adj.] – Din lat. hegemon.

hegemon, ~ă [At: CONTEMP. 1948, nr. 105, 1/1 / V: ighe~, ighim~, ighiemun, ~ghe~ / Pl: ~i, ~e / E: lat hegemon, fr hégémon] 1-2 sm, a (Persoană) care are hegemonie asupra cuiva. 3 sm Conducător. 4-5 sm, a (Persoană) care reprezintă forța principală, determinantă.

HEGEMÓN, hegemoni, s. m., adj. Conducător; (cel) care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var.: heghemón s. m., adj.] – Din lat. hegemon.

HEGEMÓN, hegemoni, s. m. Cel care reprezintă forța principală, conducătoare într-o acțiune; conducător. – Variantă: heghemón s. m.

HEGEMÓN s.m. Conducător; cel care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var. heghemon s.m. / < fr. hégémone, cf. lat., gr. hegemon].

HEGEMÓN s. m., adj. conducător; (cel) care reprezintă forța principală, conducătoare. (< lat., gr. hegemon)

HEGEMÓN ~i m. Forță conducătoare, principală; forță motrice. /<lat. hegemon

HEGHEMÓN, -Ă, s. m. și f., adj. v. hegemon.

ighiemun sm vz hegemon[1] modificată

  1. În original. greșit tipărit: hegeemon LauraGellner

HEGHEMÓN, heghemoni, s. m., adj. m. V. hegemon.

HEGHEMÓN, heghemoni, s. m. V. hegemon.

ighemón m. (ngr. igemon). Vechĭ. Duce, conducător, șef.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!hegemón adj. m., s. m., pl. hegemóni; adj. f. hegemónă, pl. hegemóne

arată toate definițiile

Intrare: hegemon (adj.)
hegemon1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hegemon
  • hegemonul
  • hegemonu‑
  • hegemo
  • hegemona
plural
  • hegemoni
  • hegemonii
  • hegemone
  • hegemonele
genitiv-dativ singular
  • hegemon
  • hegemonului
  • hegemone
  • hegemonei
plural
  • hegemoni
  • hegemonilor
  • hegemone
  • hegemonelor
vocativ singular
plural
heghemon1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heghemon
  • heghemonul
  • heghemonu‑
  • heghemo
  • heghemona
plural
  • heghemoni
  • heghemonii
  • heghemone
  • heghemonele
genitiv-dativ singular
  • heghemon
  • heghemonului
  • heghemone
  • heghemonei
plural
  • heghemoni
  • heghemonilor
  • heghemone
  • heghemonelor
vocativ singular
plural
Intrare: hegemon (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hegemon
  • hegemonul
  • hegemonu‑
plural
  • hegemoni
  • hegemonii
genitiv-dativ singular
  • hegemon
  • hegemonului
plural
  • hegemoni
  • hegemonilor
vocativ singular
  • hegemonule
plural
  • hegemonilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ighemon
  • ighemonul
  • ighemonu‑
plural
  • ighemoni
  • ighemonii
genitiv-dativ singular
  • ighemon
  • ighemonului
plural
  • ighemoni
  • ighemonilor
vocativ singular
plural
ighimon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ighiemun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heghemon
  • heghemonul
  • heghemonu‑
plural
  • heghemoni
  • heghemonii
genitiv-dativ singular
  • heghemon
  • heghemonului
plural
  • heghemoni
  • heghemonilor
vocativ singular
  • heghemonule
plural
  • heghemonilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egemon
  • egemonul
  • egemonu‑
plural
  • egemoni
  • egemonii
genitiv-dativ singular
  • egemon
  • egemonului
plural
  • egemoni
  • egemonilor
vocativ singular
  • egemonule
plural
  • egemonilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eghemon
  • eghemonul
  • eghemonu‑
plural
  • eghemoni
  • eghemonii
genitiv-dativ singular
  • eghemon
  • eghemonului
plural
  • eghemoni
  • eghemonilor
vocativ singular
  • eghemonule
plural
  • eghemonilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hegemon, -ă hegemonă ighemon ighimon ighiemun heghemon heghemonă egemon eghemon

etimologie: