25 de definiții pentru hegemon (s.m.) ighemon ighimon ighiemun heghemon egemon eghemon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HEGEMÓN, -Ă, hegemoni, -e, s. m. și f., adj. Conducător; (persoană) care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var.: heghemón, -ă, s. m. și f., adj.] – Din lat. hegemon.

hegemon, ~ă [At: CONTEMP. 1948, nr. 105, 1/1 / V: ighe~, ighim~, ighiemun, ~ghe~ / Pl: ~i, ~e / E: lat hegemon, fr hégémon] 1-2 sm, a (Persoană) care are hegemonie asupra cuiva. 3 sm Conducător. 4-5 sm, a (Persoană) care reprezintă forța principală, determinantă.

HEGEMÓN, hegemoni, s. m., adj. Conducător; (cel) care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var.: heghemón s. m., adj.] – Din lat. hegemon.

HEGEMÓN, hegemoni, s. m. Cel care reprezintă forța principală, conducătoare într-o acțiune; conducător. – Variantă: heghemón s. m.

HEGEMÓN s.m. Conducător; cel care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var. heghemon s.m. / < fr. hégémone, cf. lat., gr. hegemon].

HEGEMÓN s. m., adj. conducător; (cel) care reprezintă forța principală, conducătoare. (< lat., gr. hegemon)

HEGEMÓN ~i m. Forță conducătoare, principală; forță motrice. /<lat. hegemon

HEGHEMÓN, -Ă, s. m. și f., adj. v. hegemon.

ighiemun sm vz hegemon[1] modificată

  1. În original. greșit tipărit: hegeemon LauraGellner

HEGHEMÓN, heghemoni, s. m., adj. m. V. hegemon.

HEGHEMÓN, heghemoni, s. m. V. hegemon.

ighemón m. (ngr. igemon). Vechĭ. Duce, conducător, șef.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!hegemón adj. m., s. m., pl. hegemóni; adj. f. hegemónă, pl. hegemóne

hegemón s. m., adj. m., pl. hegemóni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HEGEMÓN adj., s. v. conducător.

HEGEMON adj., s. (POLITICĂ) conducător. (Forță ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ighemón (-ni), s. m. – Guvernator. – Var. ghemon, ighimon. Ngr. ἠγεμών, în parte prin intermediul sl. igiemonŭ. Sec. XVI, înv.Der. ighemonicesc, adj. (aristocratic, distins), cf. Gáldi 199); ighemonicos, adj. (nobil, de neam), din ngr. ἠγεμονιϰός; ighemonicon, s. n. (demnitate, mîndrie); ighemonie, s. f. (demnitate de guvernator), din ngr. ἠγεμονεία. Cf. dubletul neol. hegemon, s. f.; hegemonie, s. f., din fr.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ighemón, ighemóni, s.m. (înv.) stăpân; domn, domnitor, ocârmuitor, guvernator, dregător; despuitor.

Intrare: hegemon (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hegemon
  • hegemonul
  • hegemonu‑
plural
  • hegemoni
  • hegemonii
genitiv-dativ singular
  • hegemon
  • hegemonului
plural
  • hegemoni
  • hegemonilor
vocativ singular
  • hegemonule
plural
  • hegemonilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ighemon
  • ighemonul
  • ighemonu‑
plural
  • ighemoni
  • ighemonii
genitiv-dativ singular
  • ighemon
  • ighemonului
plural
  • ighemoni
  • ighemonilor
vocativ singular
plural
ighimon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ighiemun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heghemon
  • heghemonul
  • heghemonu‑
plural
  • heghemoni
  • heghemonii
genitiv-dativ singular
  • heghemon
  • heghemonului
plural
  • heghemoni
  • heghemonilor
vocativ singular
  • heghemonule
plural
  • heghemonilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egemon
  • egemonul
  • egemonu‑
plural
  • egemoni
  • egemonii
genitiv-dativ singular
  • egemon
  • egemonului
plural
  • egemoni
  • egemonilor
vocativ singular
  • egemonule
plural
  • egemonilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eghemon
  • eghemonul
  • eghemonu‑
plural
  • eghemoni
  • eghemonii
genitiv-dativ singular
  • eghemon
  • eghemonului
plural
  • eghemoni
  • eghemonilor
vocativ singular
  • eghemonule
plural
  • eghemonilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hegemon, -ă hegemonă ighemon ighimon ighiemun heghemon heghemonă egemon eghemon

etimologie: