13 definiții pentru hegemon (adj.)
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
Explicative DEX
HEGEMON, -Ă, hegemoni, -e, s. m. și f., adj. Conducător; (persoană) care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var.: heghemon, -ă, s. m. și f., adj.] – Din lat. hegemon.
hegemon, ~ă [At: CONTEMP. 1948, nr. 105, 1/1 / V: ighe~, ighim~, ighiemun, ~ghe~ / Pl: ~i, ~e / E: lat hegemon, fr hégémon] 1-2 sm, a (Persoană) care are hegemonie asupra cuiva. 3 sm Conducător. 4-5 sm, a (Persoană) care reprezintă forța principală, determinantă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HEGEMON, hegemoni, s. m., adj. Conducător; (cel) care reprezintă forța principală, conducătoare. [Var.: heghemon s. m., adj.] – Din lat. hegemon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
HEGEMON s. m., adj. conducător; (cel) care reprezintă forța principală, conducătoare. (< lat., gr. hegemon)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HEGHEMON, -Ă, s. m. și f., adj. v. hegemon.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
heghemon, ~ă a vz hegemon
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HEGHEMON, heghemoni, s. m., adj. m. V. hegemon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
Ortografice DOOM
hegemon adj. m., s. m., pl. hegemoni; adj. f. hegemonă, pl. hegemone
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!hegemon adj. m., s. m., pl. hegemoni; adj. f. hegemonă, pl. hegemone
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hegemon s. m., adj. m., pl. hegemoni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hegemon
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
HEGEMON adj., s. v. conducător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HEGEMON adj., s. (POLITICĂ) conducător. (Forță ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
hegemon, hegemonisubstantiv masculin hegemonă, hegemonesubstantiv feminin hegemon, hegemonăadjectiv
- 1. (Persoană) care reprezintă forța principală, conducătoare. DEX '09 DLRLC DNsinonime: conducător
etimologie:
- hegemon DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.