2 intrări
26 de definiții

Explicative DEX

HAZULIU, -IE adj. v. hazliu.

HAZULIU, -IE adj. v. hazliu.

hazuliu, ~ie a vz hazliu

❍ HAZULIU 1 – HAZLIU 2 Nurliu: fata-i hazulie și m’a fărmăcat de-acum (CRG.).

HAZULIU, -IE adj. V. hazliu.

HAZULIU, -IE adj. v. hazliu.

HAZLÂU, -ÂIE adj. v. hazliu.

HAZLIU, -IE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor; vesel. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, nostim. [Var.: (rar) hazlâu, -âie, hazuliu, -ie adj.] – Haz + suf. -liu.

HAZLIU, -IE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor; vesel. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, nostim. [Var.: (rar) hazlâu, -âie, hazuliu, -ie adj.] – Haz + suf. -liu.

hazlâu, ~ie a vz hazliu

hazliu, ~ie a [At: CONACHI, P. 151 / V: ~lâu, ~zul~ / Pl: ~ii / E: haz + -lin] 1 Plin de umor Si: hazos (1). 2 Vesel. 3 Simpatic. 4-5 Caraghios (1-2).

HAZLIU adj. Plin de haz, nostim, spiritual; plăcut; glumeț, vesel: îi plăcea să povestească despre lucruri plăcute și hazlii (CAR.); nu știa ce să mai facă de bucurie că are un băiet așa de ~ (CRG.).

HAZLÂU, -ÂIE adj. V. hazliu.

HAZLIU, -IE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor. Stare sufletească ce culminează în acea hazlie întîmplare a celor două cucoane care... sfîrșesc prin a se muta una în locul alteia! IBRĂILEANU, SP. CR. 241. Unii îmi zic ritor hazliu, Alții îmi zic palavragiu! ALECSANDRI, T. I 235. ♦ Vesel. Ce mai flăcăi sînteți și voi... fiți mai hazlii, că doar nu v-a tors mama pe limbă. CONTEMPORANUL, V. 297. 2. Atrăgător, simpatic, plăcut, nostim. Baba nu știa ce să facă de bucurie că are un băiet așa de chipos, de hazliu, de gras și învălit ca un pepene. CREANGĂ, P. 76. O prea dulce și hazlie fericire! CONACHI, P. 151. – Variante: hazlîu, -îie (DELAVRANCEA, S. 12), hazuliu, -ie (CREANGĂ, P. 164) adj.

HAZLÎU, -ÎIE adj. v. hazliu.

HAZLIU, -IE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor; vesel. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, nostim. [Var.: hazlîu, -îie, hazuliu, -ie adj.] – Din haz + suf. -liu.

HAZLIU ~e (~i) 1) (despre persoane) Care face haz; spiritual. 2) Care produce haz; plin de haz; amuzant; nostim. /haz + suf. ~liu

hazliu a. ce are haz, plăcut, nostim: ian mai spune, că ești hazliu de tot AL.

hazlíŭ, -íe adj. (d. haz). Cu haz, plăcut, nostim: persoană, glumă hazlie. – În Mold. și hăzos, -oásă (rev. I. Cr. 14, 44).

hăzós, V. hazliŭ.

Ortografice DOOM

hazliu adj. m., f. hazlie; pl. m. și f. hazlii

hazliu adj. m., f. hazlie; pl. m. și f. hazlii

hazliu adj. m., f. hazlie; pl. m. și f. hazlii

Sinonime

HAZLIU adj. 1. v. glumeț. 2. v. amuzant. 3. v. spiritual. 4. v. umoristic. 5. v. comic.

HAZLIU adj. 1. glumeț, poznaș, vesel, (pop. și fam.) ghiduș, hîtru, mehenghi, mucalit, ștrengar, șugubăț, (înv. și reg.) șăgaci, (reg., mai ales în Mold.) șăgalnic, (reg.) pozneț, snovos, (Mold.) chisnovat, (Olt.) potcaș, (prin Mold.) prujalnic, prujitor, (prin Olt.) snovelnic, (prin Transilv.) șăncăleț, șăncălos, șodoman, (prin Transilv. și Olt.) șodos, (prin Transilv.) șolomeț, (prin Bucov, și Mold.) șotelnic, (Bucov.) șotios, (Mold.) tămășalnic, (prin Olt.) zgondos, (înv.) poznatec, poznit, zefliu. (E un om tare ~!) 2. amuzant, comic, nostim, vesel, (livr.) ilar, ilariant, (pop.) poznaș, (Transilv., Ban. și Olt.) șod. (O întîmplare~.) 3. spiritual. (Glumă ~.) 4. umoristic, vesel. (Scenetă ~.) 5. caraghios, comic. (Ce chestie ~!)

Antonime

Hazliu ≠ posac

Intrare: hazuliu
hazuliu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hazliu
hazliu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hazliu
  • hazliul
  • hazliu‑
  • hazlie
  • hazlia
plural
  • hazlii
  • hazliii
  • hazlii
  • hazliile
genitiv-dativ singular
  • hazliu
  • hazliului
  • hazlii
  • hazliei
plural
  • hazlii
  • hazliilor
  • hazlii
  • hazliilor
vocativ singular — —
plural — —
hazlâu adjectiv
adjectiv (A111)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hazlâu
  • hazlâul
  • hazlâu‑
  • hazlâie
  • hazlâia
plural
  • hazlâi
  • hazlâii
  • hazlâi
  • hazlâile
genitiv-dativ singular
  • hazlâu
  • hazlâului
  • hazlâi
  • hazlâiei
plural
  • hazlâi
  • hazlâilor
  • hazlâi
  • hazlâilor
vocativ singular — —
plural — —
hazuliu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hazuliu
  • hazuliul
  • hazuliu‑
  • hazulie
  • hazulia
plural
  • hazulii
  • hazuliii
  • hazulii
  • hazuliile
genitiv-dativ singular
  • hazuliu
  • hazuliului
  • hazulii
  • hazuliei
plural
  • hazulii
  • hazuliilor
  • hazulii
  • hazuliilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hazliu, hazlieadjectiv

  • 1. Plin de haz, de umor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stare sufletească ce culminează în acea hazlie întîmplare a celor două cucoane care... sfîrșesc prin a se muta una în locul alteia! IBRĂILEANU, SP. CR. 241. DLRLC
    • format_quote Unii îmi zic ritor hazliu, Alții îmi zic palavragiu! ALECSANDRI, T. I 235. DLRLC
    • format_quote Ce mai flăcăi sînteți și voi... fiți mai hazlii, că doar nu v-a tors mama pe limbă. CONTEMPORANUL, V. 297. DLRLC
  • 2. Atrăgător, nostim, plăcut, simpatic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Baba nu știa ce să facă de bucurie că are un băiet așa de chipos, de hazliu, de gras și învălit ca un pepene. CREANGĂ, P. 76. DLRLC
    • format_quote O prea dulce și hazlie fericire! CONACHI, P. 151. DLRLC
etimologie:
  • Haz + -liu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.