5 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAU interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui sau urletul lupului. – Onomatopee.

HAU interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui sau urletul lupului. – Onomatopee.

hau i [At: BACOVIA, O. 48 / E: fo] Imită lătratul câinelui.

HAU interj. (De obicei repetat) Onomatopee care redă lătratul cîinelui sau urletul lupului.

HAU interj. (se folosește repetat pentru a reda lătratul câinelui sau urletul lupului). /Onomat.

HĂU1, hăuri, s. n. Prăpastie adâncă; abis, genune, adânc (II). ◊ Expr. (Pop.) Cât (e) hăul = niciodată; cu nici un preț. – Et. nec.

HĂU1, hăuri, s. n. Prăpastie adâncă; abis, genune, adânc (II). ◊ Expr. (Pop.) Cât (e) hăul = niciodată; cu nici un preț. – Et. nec.

HĂU2, hăuri, s. n. Hăuit. – Din hăui (derivat regresiv).

hău3 i [At: ȘEZ. V, 98 / E: nct] (Reg) 1 Formă de atenționare înainte de a se adresa cuiva. 2 Particulă interogativă.

hău2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: drr hăui] (Rar) Hăuit.

hău1 sn [At: ALECSANDRI, P. I, 10 / Pl: ~uri / E: ns cf alb haus „prăpastie”] 1 Prăpastie adâncă. 2 (Îlav) Cât (e) -ul (și dudăul) Niciodată. 3 (Îal) Cu nici un preț.

HĂU2, hăuri, s. n. (Rar) Hăuit. – Din hăui (derivat regresiv).

HĂU2, hăuri, s. n. Hăuit. Începe un hău metalic, asurzitor, de mitraliere care macină. CAMIL PETRESCU, U. N. 309.

HĂU1, hăuri, s. n. Prăpastie adîncă, genune, abis. Natura a pus o graniță fatală între moarte și viață, – un hău fără fund, peste care nici cei vii nu pot să sară. MACEDONSKI, O. IV 143. Brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure, și vîntul prăvălit în hău mugea cu îndrăcită mînie. RUSSO, O. 114. ◊ Fig. Vai ție, crai sălbatic!... Piară negru-ți nume în negura uitării, Cum cel din urmă geamăt se stinge-n hăul zării! IOSIF, T. 184. ◊ Expr. Cît (e) hăul (sau cîtu-i hăul) = niciodată; în nici un caz, cu nici un preț. Cine știe ce încurcătură vei face p-acolo, de să nu-i mai dea nimeni de căpătîi, cît hău! ISPIRESCU, L. 13. Nu mai vezi pe preot ținînd coarnele plugului cîtu-i hăul! CONTEMPORANUL, III 651.

HĂU2 ~ri n. Zgomot produs de un obiect care hăuie. /v. a hăui

HĂU1 ~ri n. Prăpastie fără fund; genune; abis. ◊ Cât (e) ~l niciodată. /Orig. nec.

hău n. 1. prăpastie: gura ei [a mamei pădurii] un hău căscat EM.; fig. tiranul să dispară în hăul nimicirii AL.; 2. greutate, sarcină: duce hăul casei fără să cârtească ISP. [Gr. mod. HÁOS (cf. clir, disc = cliros, discos)].

háŭ-háŭ, interj. care arată lătratu prelungit. V. baŭ-baŭ, ham-ham.

hăŭ n., pl. urĭ (cp. cu ung. hó, zăpadă, și loc. cît e hău și dudău saŭ pîrău). Haos, abis (exemple numaĭ la scriitoriĭ din sec. XIX încoace). Fig. Greutate, sarcină: hău și greu caseĭ. Cît e hău saŭ cît hău și dudău (saŭ pîrău), cît e lumea și pămîntu, nicĭodată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hău s. n., art. hắul; pl. hắuri

arată toate definițiile

Intrare: hau
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hau
hau-hau interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • hau-hau
Intrare: hău
hău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Hău
nume propriu (I3)
  • Hău
Intrare: hău (hăuit)
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hău
  • hăul
  • hău‑
plural
  • hăuri
  • hăurile
genitiv-dativ singular
  • hău
  • hăului
plural
  • hăuri
  • hăurilor
vocativ singular
plural
Intrare: hău (prăpastie)
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hău
  • hăul
  • hău‑
plural
  • hăuri
  • hăurile
genitiv-dativ singular
  • hău
  • hăului
plural
  • hăuri
  • hăurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hau hau-hau

  • 1. de obicei repetat Cuvânt care imită lătratul câinelui sau urletul lupului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

hău (hăuit)

  • 1. Zgomot produs de un obiect care hăuie.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: auit attach_file un exemplu
    exemple
    • Începe un hău metalic, asurzitor, de mitraliere care macină. CAMIL PETRESCU, U. N. 309.
      surse: DLRLC

etimologie:

hău (prăpastie)

  • 1. Prăpastie adâncă; adânc (1.).
    exemple
    • Natura a pus o graniță fatală între moarte și viață, – un hău fără fund, peste care nici cei vii nu pot să sară. MACEDONSKI, O. IV 143.
      surse: DLRLC
    • Brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure, și vîntul prăvălit în hău mugea cu îndrăcită mînie. RUSSO, O. 114.
      surse: DLRLC
    • figurat Vai ție, crai sălbatic!... Piară negru-ți nume în negura uitării, Cum cel din urmă geamăt se stinge-n hăul zării! IOSIF, T. 184.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie popular Cât (e) hăul sau câtu-i hăul = cu nici un preț; în niciun caz.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: niciodată attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cine știe ce încurcătură vei face p-acolo, de să nu-i mai dea nimeni de căpătîi, cît hău! ISPIRESCU, L. 13.
        surse: DLRLC
      • Nu mai vezi pe preot ținînd coarnele plugului cîtu-i hăul! CONTEMPORANUL, III 651.
        surse: DLRLC

etimologie: