14 definiții pentru hatâr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hatâr sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 296/34 / Pl: ~uri / E: tc hatir] (Pfm) 1 Plăcere. 2 (Îlav) Pentru (sau de, în) ~ul (cuiva sau a ceva) De dragul (cuiva sau a ceva). 3 (Îlav) Pentru a face plăcere (cuiva). 4 (Înv; îlpp) De ~ul unui lucru Grație unui lucru. 5 Favoare. 6 (Îe) A face (cuiva) un ~ A acorda (cuiva) o favoare. 7 (Îae) A satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu. 8 (Îae) A manifesta față de cineva o atitudine concesivă. 9 (Îae) A face un serviciu cerut. 10 Concesie. 11 (Înv; îe) A căuta ~ul cuiva A acorda (cuiva) o favoare. 12 (Înv; îe) A păzi ~ul cuiva A păstra interesul (pentru cineva). 13 (Înv; spc) Favoare acordată pe nedrept de către un funcționar. 14 Poftă. 15 (Îe) A strica ~ul cuiva A lipsi pe cineva de plăcerea la care se așteaptă.

HATẤR, hatâruri, s. n. (Pop. și fam.) 1. Plăcere, poftă, plac. ◊ Expr. Pentru (sau de, în) hatârul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva); pentru a face plăcere (cuiva). (Înv.) De hatârul (unui lucru) = mulțumită, datorită, grație (unui lucru). 2. Favoare, concesie; serviciu. ◊ Expr. A face (cuiva) un hatâr = a acorda (cuiva) o favoare; a satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu. – Din tc. hatır.

HATẤR, hatâruri, s. n. (Pop. și fam.) 1. Plăcere, poftă, plac. ◊ Expr. Pentru (sau de, în) hatârul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva); pentru a face plăcere (cuiva). (Înv.) De hatârul (unui lucru) = mulțumită, datorită, grație (unui lucru). 2. Favoare, concesie; serviciu. ◊ Expr. A face (cuiva) un hatâr = a acorda (cuiva) o favoare; a satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu. – Din tc. hatır.

HATÂR ~uri n. Plăcere personală a cuiva (uneori ciudată); voie. ◊ De ~ul (cuiva) pentru a face cuiva pe plac. /<turc. hatir

hatâr n. 1. favoare: se hotărî să vie mai mult de hatârul lor ISP.; 2. plăcere, poftă: neputându-le strica hatârul CR. [Turc. HATYR].

HATÎ́R, hatîruri, s. n. 1. Plăcere, poftă, plac. ◊ Expr. Pentru (sau de, mai rar în) hatîrul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva); pentru a face plăcere (cuiva). Făcurăm plăcintei cuvenita cinste, în hatîrul, mai cu samă, al cotnariului nou sosit. HOGAȘ, DR. 281. Să-mi dau eu liniștea mea pentru hatîrul nu știu cui? CREANGĂ, P. 252. N-am să șez aici toată noaptea pentru hatîrul tău! ALECSANDRI, T. I 115. (Învechit) De hatîrul (unui lucru) = mulțumită, datorită, grație (unui lucru). Sub domnia celui de pe urmă grec, tată-său s-a făcut vornic de hatîrul unei plăcinte ce a trimis la masa domnească. ALECSANDRI, T. 141. A strica hatîrul (cuiva) = a strica pofta, cheful sau plăcerea (cuiva). Spînul, neputîndu-le strîca hatîrul, cheamă pe Harap-Alb. CREANGĂ, P. 231. 2. Favoare, grație, concesie; serviciu. Domniță, bietul Mură îți cere un hatîr. GALACTION, O. I 73. Cînd era micuț, dezmierdatul ei era pentru dînsul culmea fericirii; acuma o singură sărutare e pentru mă-sa un hatîr. La TDRG. ◊ Expr. A face (cuiva) un hatîr = a acorda (cuiva) o favoare sau un privilegiu; a satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu. Asemenea hatîruri sau chiverniseli se făceau numai pe seama unui om și pe timpul vieții sale. ODOBESCU, S. II 33. ♦ (Învechit) Favoare acordată în mod abuziv. [Sînt judecători] care fac hatîruri unui prieten sau unui puternic al zilei de care se tem. La TDRG. Ce mai nou pe-aici pin Iași, vere Iorgule?... – Tot aceea și iar aceea: intrigi, furături, dispărțănii, hatîruri, nedreptăți. ALECSANDRI, T. 1337.

hatî́r n., pl. urĭ (turc. ar. hatyr, de unde și ngr. hatiri, alb. bg. hatyr). Fam. Favoare, concesiune, protecțiune: a reuși pin hatîr. Plăcere, poftă, considerațiune: a face ceva de hatîru cuĭva. Nasu să i-l taĭ, dar hatîru să nu i-l stricĭ, proverb ironic despre un pretențios căruĭa totușĭ trebuĭe să-ĭ daĭ peste nas.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hatấr (pop., fam.) s. n., pl. hatấruri

hatâr s. n., pl. hatâruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HATÂR s. 1. v. concesie. 2. v. plăcere.

HATÂR s. v. avantaj, cinste, favoare, înlesnire, onoare, privilegiu, protecție, ușurință.

hatîr s. v. AVANTAJ. CINSTE. FAVOARE. ÎNLESNIRE. ONOARE. PRIVILEGIU. PROTECȚIE. UȘURINȚĂ.

HATÎR s. 1. concesie, favoare. (Fă-mi și mie ~ ăsta!) 2. plac, plăcere, poftă. (I-a făcut ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hatîr (hatấruri), s. n.1. Favoare, serviciu. – 2. Favoare necuvenită, protecție ilicită. – Mr. hătîre, megl. atǫr. Tc. hatir (Roesler 607; Șeineanu, II, 211; Lokotsch 842; Ronzevalle 83), cf. ngr. χατίρι, alb. hatër, bg., sb. hater.Der. hatîrgiu, s. m. (care își protejează prietenii; care profită de favoruri).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

de hatârul cuiva expr. de dragul cuiva.

Intrare: hatâr
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hatâr
  • hatârul
  • hatâru‑
plural
  • hatâruri
  • hatârurile
genitiv-dativ singular
  • hatâr
  • hatârului
plural
  • hatâruri
  • hatârurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hatâr

  • 1. Plăcere personală a cuiva (uneori ciudată).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: plac plăcere poftă voie
    • 1.1. expresie Pentru (sau de, în) hatârul (cuiva sau a ceva) = de dragul (cuiva sau a ceva); pentru a face plăcere (cuiva).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Făcurăm plăcintei cuvenita cinste, în hatîrul, mai cu samă, al cotnariului nou sosit. HOGAȘ, DR. 281.
        surse: DLRLC
      • Să-mi dau eu liniștea mea pentru hatîrul nu știu cui? CREANGĂ, P. 252.
        surse: DLRLC
      • N-am să șez aici toată noaptea pentru hatîrul tău! ALECSANDRI, T. I 115.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie învechit De hatârul (unui lucru) = mulțumită, datorită, grație (unui lucru).
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sub domnia celui de pe urmă grec, tată-său s-a făcut vornic de hatîrul unei plăcinte ce a trimis la masa domnească. ALECSANDRI, T. 141.
        surse: DLRLC
    • 1.3. A strica hatîrul (cuiva) = a strica pofta, cheful sau plăcerea (cuiva).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Spînul, neputîndu-le strica hatîrul, cheamă pe Harap-Alb. CREANGĂ, P. 231.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Domniță, bietul Mură îți cere un hatîr. GALACTION, O. I 73.
      surse: DLRLC
    • Cînd era micuț, dezmierdatul ei era pentru dînsul culmea fericirii; acuma o singură sărutare e pentru mă-sa un hatîr. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A face (cuiva) un hatâr = a acorda (cuiva) o favoare sau un privilegiu; a satisface (cuiva) o dorință sau un capriciu.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Asemenea hatîruri sau chiverniseli se făceau numai pe seama unui om și pe timpul vieții sale. ODOBESCU, S. II 33.
        surse: DLRLC
    • 2.2. învechit Favoare acordată în mod abuziv.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • [Sunt judecători] care fac hatîruri unui prieten sau unui puternic al zilei de care se tem. La TDRG.
        surse: DLRLC
      • Ce mai nou pe-aici pin Iași, vere Iorgule?... – Tot aceea și iar aceea: intrigi, furături, dispărțănii, hatîruri, nedreptăți. ALECSANDRI, T. 1337.
        surse: DLRLC

etimologie: