4 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAST(I)- elem. „lance, suliță”. (< fr. hast/i/-, cf. lat. hasta)

HASCĂ s. f. (Reg.) Bucată de piele care se pune la cizmă pentru a lărgi căputa. – Din pol. haska.

HASCĂ s. f. (Reg.) Bucată de piele care se pune la cizmă pentru a lărgi căputa. – Din pol. haska.

HAȘCĂ, hăști, s. f. (Reg.) Copac uscat, cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac. – Cf. ucr. chašča „tufiș”.

HAȘCĂ, hăști, s. f. (Reg.) Copac uscat, cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac. – Cf. ucr. chašča „tufiș”.

hască [At: CREANGĂ, A. 81 / Pl: haște / E: pn haska] (Îrg) Bucată de piele pusă în cizme pentru a le lărgi căputa.

hașcă3 sf [At: CADE / V: hâș~ / Pl: ~șce / E: cf mg haskér] (Reg) 1 Piele de vită bolnavă. 2 Animal bolnav și extrem de slab. 3 (Fig) Femeie depravată.

hașcă2 sf [At: LB / V: aș~ / Pl: ? / E: nct] (Înv) Mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de pușcă.

hașcă1 sf [At: I. CR. II, 21 / Pl: hăști / E: ns cf ucr хашши] (Reg) 1 Copac uscat, cu trunchiul găunos. 2 Trunchi găunos de copac. 3 Buturugă.

HASCĂ s. f. (Mold.) Bucată de piele care se pune la cizmă pentru a lărgi căputa. Mușchea, piedecă, hască și clin... și tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 81.

HAȘCĂ, hășci, s. f. (Regional) Copac (mai ales brad) uscat și cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac. Cel ce a trecut mai adeseori printr-o pădure de brazi și de molizi, acela de bună seamă că va fi observat într-însa... o mulțime de hășci. MARIAN, INS. 96. Toți copacii au început a se clătina și hașca aceea a scîrțîi. SBIERA, P. 2.

HAȘCĂ hăști f. pop. Copac uscat cu trunchi găunos. /cf. ucr. chašța

A HÂȘTI ~esc tranz. (păsările) A alunga folosind cuvântul „hâș”. /Din hâș

hașcă f. Mold. 1. brad mare uscat și găunos pe dinăuntru; 2. pielea de vită după ce s’a jupuit; 3. pielea adaosă spre a lărgi căputa de asupra (CR.). [Pol. HASKA; pentru raportul logic, cf. blană, piele și scândură].

háșcă f., pl. ște și hășțĭ. Nord. Brad uscat (cĭolpan). Trunchĭ scorburos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hască (bucată de piele) (reg.) s. f., g.-d. art. hăștii; pl. hăști

hașcă (copac, buturugă) (reg.) s. f., g.-d. art. hăștii; pl. hăști

hașcă (reg.) s. f., g.-d. art. hăștii; pl. hăști

hașcă s. f., g.-d. art. hăștii; pl. hăști

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hașcă (hăști), s. f. – Trunchi gol, scobit. Origine necunoscută. În Mold. Pare identic cu hașcă, s. f. (înv., tigaie la armele de foc).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HASTI- „suliță, lance”. ◊ L. hasta „lance” > fr. hasti-, engl. id. > rom. hasti-.~form (v. -form), adj., în formă de lance sau de suliță.

hașcă2 s.f. (înv.) mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de pușcă.

Intrare: hasti
Intrare: hască
substantiv feminin (F84)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hască
  • hasca
plural
genitiv-dativ singular
  • hăști
  • hăștii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: hașcă
hașcă1 (pl. -ti) substantiv feminin
substantiv feminin (F85)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hașcă
  • hașca
plural
  • hăști
  • hăștile
genitiv-dativ singular
  • hăști
  • hăștii
plural
  • hăști
  • hăștilor
vocativ singular
plural
hașcă2 (pl. -ci) substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hașcă
  • hașca
plural
  • hășci
  • hășcile
genitiv-dativ singular
  • hășci
  • hășcii
plural
  • hășci
  • hășcilor
vocativ singular
plural
hâșcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
așcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hâști
hâști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hastielement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „lance, suliță”. MDN '00
etimologie:

hascăsubstantiv feminin

  • 1. regional Bucată de piele care se pune la cizmă pentru a lărgi căputa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mușchea, piedecă, hască și clin... și tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 81. DLRLC
etimologie:

hașcă, hăștisubstantiv feminin

  • 1. regional Copac uscat, cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cel ce a trecut mai adeseori printr-o pădure de brazi și de molizi, acela de bună seamă că va fi observat într-însa... o mulțime de hășci. MARIAN, INS. 96. DLRLC
    • format_quote Toți copacii au început a se clătina și hașca aceea a scîrțîi. SBIERA, P. 2. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.