HĂRSIT, -Ă adj. v. hârsit.

arsât, ~ă a vz hârsit

arsit, ~ă a vz hârsit

hărăsit, ~ă a vz hârsit

hărsit, ~ă a vz hârșit

hârsi vr [At: ISPIRESCU, U. 24/20 / Pzi: ~sesc / E: nct] (Reg) 1 A nu se îndura să cheltuiască. 2 A se zgârci. 3 A se hârșâi (3).

hârsit¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hârsî] (Reg) 1 Hârsire (1). 2 Zgârcenie. 3 Hârsire (3).

hârsit², ~ă a [At: LB / V: arsât, hărăs~ / Pl: ~iți, ~e / E: hârsi] (Reg) 1 Lacom de câștig. 2 Avar. 3 (Pex) Neomenos. 4 Sărac lipit pământului. 5 Pierit de foame. 6 Uzat. 7 Murdar.

hârșâit², ~ă a [At: CREANGĂ, P. 60 / V: ~rjâ~, ~șcâ~, ~șii~, ~șit / Pl: ~iți, ~e / E: hârșâi] 1 Frecat². 2 Zgâriat². 3 Uzat². 4 Tocit². 5 Obosit². 6 Sleit². 7 Deprins cu greutățile vieții.

hârșcâit², ~ă a vz hârșâit²

hârșiit², ~ă a vz hârșâit²

hârșit, ~ă a vz hârșâit²

HÎRSI¹ (-sesc) vb. refl. A se arăta sgîrcit, a se scumpi, a nu se îndura să cheltuească.

HÎRSI² (-sesc), HÎRȘI (-șesc) vb. refl. 1 A se deprinde cu nevoile, a se deda cu ceva greu, neplăcut: trebue să-l deprinzi... ca să se hîrsească cu munca, cu sudoarea (ISP.); ăi de la roată se ’nhamă mai cu dor și se hîrșesc cu nevoile (JIP.) ¶ 2 A se istovi.

❍ HÎRSIT¹ adj. p. HÎRSI¹. Sgîrcit: ~a de mătușă nu mă slăbea din fugă (CRG.).

❍ HÎRSIT², HÎRȘIT adj. p. HÎRSI², HÎRȘI. Deprins, dedat: oameni aleși pe sprînceană... hîrsiți la necazuri (ISP.).

HĂRSIT, -Ă adj. V. hârsit.

HĂRSIT, -Ă adj. v. hîrsit.

HÎRSI, hîrsesc, vb. IV. Refl. (Popular) 1. A se zgîrci, a se scumpi. De cîte ori nu-mi cerea sufletul o bucățică mai bună ori un păhărel mai mult, și eu mă pedepseam, mă hîrseam să cheltuiesc un ban mai de prisos. CONTEMPORANUL, V_II 387. 2. A se deprinde cu ceva. Dacă vei să dobîndești putere în trup, trebuie să-l deprinzi a se supune minții și a-i da mereu de lucru, ca să se hîrsească cu munca și cu sudoarea. ISPIRESCU, U. 24. Cu necazul se hîrsește, Ca unul ce cu el crește. PANN, P. V. I 135.

HÎRSIT, -Ă, hîrsiți, -te, adj. (Mold.; și în forma hărsit) Zgîrcit, avar; rău, neînțelegător. Hărsita de mătușa nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului. CREANGĂ, A. 49. – Variantă: hărsit, -ă adj.

HÎRȘÎIT², -Ă, hîrșîiți, -te, adj. (Despre lucruri) Frecat, zgîriat.

HĂRSIT, -Ă adj. v. hîrsit.

HÎRȘÎIT², -Ă, hîrșîiți, -te, adj. (Despre lucruri) Frecat, zgîriat. – V. hîrșîi.

hârsit a. Mold. 1. cumplit; hârsita de mătușă nu mă slăbia din fugă CR.; 2. Munt. deprins cu nevoile. [V. hărșì].

hârșì v. 1. a se deprinde cu ceva penibil: omul se hârșește cu necazurile PANN; 2. Mold. a fi sgârcit. [Origină necunoscută].

hîrsésc (Munt.) și hîrșésc (mă) v. refl. (ca și hîrșîĭ, hîrjiĭ). Fam. Mă frec, mă deprind pin practică orĭ pin suferință: om hîrșit cu războaĭele.

hîrșít, -ă adj. Fam. Cumplit, zgîrcit: o hîrșită de babă. Chinuit, deprins cu nevoile: om hîrșit, vĭață hîrșită.

hârsi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă hârsesc, 3 sg. se hârsește, imperf. 1 sg. mă hârseam; conj. prez. 1 sg. să mă hârsesc, 3 să se hârsească; imper. 2 sg. afirm. hârsește-te; ger. hârsindu-mă

!hârsi (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârsește, imperf. 3 sg. se hârsea; conj. prez. 3 să se hârsească

hârsi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârsesc, imperf. 3 sg. hârsea; conj. prez. 3 sg. și pl. hârsească

hîrși

a se hârși cu lumea expr. a se deprinde (cu necazurile, cu nevoile).

HÂRSI vb. v. aclimatiza, acomoda, adapta, deda, deprinde, familiariza, învăța, obișnui, scumpi, zgârci.

HÂRSIT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

hîrsi vb. v. ACLIMATIZA. ACOMODA. ADAPTA. DEDA. DEPRINDE. FAMILIARIZA. ÎNVĂȚA. OBIȘNUI. SCUMPI. ZGÎRCI.

hîrsit s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

hârsit, hârsită, hârsiți, hârsite, adj. (reg.) avid de bani, lacom de câștig, cărpănos, zgârcit, avar. 2. trecut prin necazuri și nevoi, deprins cu răul și neajunsurile; călit. 3. istovit, stâlcit, uzat.