opțiuni
  • info

4 definiții pentru hârjâit

Explicative DEX

HÂRJÂI vb. IV v. hârșâi.

HÂRJÂI vb. IV v. hârșâi.

HÂRȘÂI, hârșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșii, hârjâi, hârșcâi vb. IV] – Hârș + suf. -âi.

HÂRȘÂI, hârșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșii, hârjâi, hârșcâi vb. IV] – Hârș + suf. -âi.

hîrjîĭ, V. hîrșîĭ.

hîrșîĭ, hîrșcîĭ (Mold.) și hîrjîĭ, a -í v. intr. (imit. înrudit cu ung. herzselni, horzsolni, a hîrjîi, a ascuți pin frecare, hersegni, hersenni, a pîrli. Cp. și cu hîrjonesc și horj). Îmĭ tîrîĭ încălțămintea în cît să se audă hîrș-hîrș. V. tr. Frec, trag pe ceva: a hîrjîi un chibrit ca să se aprindă. Rod, stric, uzez: lucru hîrșcîit.

Intrare: hârjâit
hârjâit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârjâit
  • hârjâitul
  • hârjâitu‑
  • hârjâită
  • hârjâita
plural
  • hârjâiți
  • hârjâiții
  • hârjâite
  • hârjâitele
genitiv-dativ singular
  • hârjâit
  • hârjâitului
  • hârjâite
  • hârjâitei
plural
  • hârjâiți
  • hârjâiților
  • hârjâite
  • hârjâitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârșâi, hârșâiverb

  • 1. intranzitiv A se freca de ceva, producând zgomot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. DLRLC
    • format_quote Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. DLRLC
    • format_quote Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • format_quote tranzitiv În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. DLRLC
  • 2. reflexiv A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Hârș + -âi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.