4 intrări
33 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (2)
- specializate (3)
- enciclopedice (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hara i [At: GANE, ap. TDRG / V: ~rcea, ~rpa, ~rta, ~rtal1 / E: fo] 1 (D. câini, rep.) Ham! 2 (Îe) Că-i ~, că-i para Exprimă încurcarea cuiva în argumente neconvingătoare. 3 (Îc) ~-para Învălmășeală (mare). 4 (îac) Batjocură. 5 (Îae) Larmă. 6 (Îae) Cheltuială nesocotită. 7 (Îe) A face (o) ~-para (sau harcea-parcea, harta-parta, hartal-partal, harpa-harpa) A bate. 8 (Îae) A face bucăți. 9 (Îae) A strivi. 10 (Îal) A spulbera. 11 (Îal) A împrăștia.
hára interj. care, repetată, arată hîrîitu cînilor, vorba Jidanilor și zgomotu cĭorovoĭeliĭ saŭ discusiuniĭ: ce tot hara-hara pe aicĭ, măĭ Jidane? Ba că-ĭ hara, ba că-ĭ para, ba cîr, ba mîr; ba o vorbă, ba alta.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HARA-PARA s. f., adv. (Fam.; în expr.) A face (o) hara-para = a face, a provoca o învălmășeală, o vânzoleală; a face harcea-parcea. – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în ciudă. – Din hârâi (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
harcea i vz hara
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
harpa i vz hara
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
harta i vz hara
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hartal1 i vz hara
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâr2 sms vz hâră1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâră2 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~re / E: pvb hârâî] 1 (Înv) Mârâit al câinelui. 2 (Fig; reg; d. oameni) Ceartă. 3 (Fig; reg) Zâzanie. 4 (Îlav) De-a ~a Din spirit de contracție, în necaz.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâră1 sf [At: LB / V: ~r sms / Pl: ~re / E: vsl кхирь] 1 (Med; reg) Tuse (puternică). 2 (Reg) Hemoptizie. 3 (Fig) Babă. 4 (Îcs) De-a ~ra Joc de copii. 5 Mătreață pe pielea vitelor slabe. 6 Escară apărută sub lâna oilor. 7 (Îf hâr) Păduche de vită. 8 (Reg) Păduche de om. 9 (Reg) Rapăn. 10 (Reg) Mătreață. 11 Jeg.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÂRĂ, hâre, s. f. (Reg.) Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). ◊ Loc. adv. De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în necaz. – Din hârâi (derivat regresiv).
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HARA-PARA s. f. (Numai în expr.) A face (o) hara-para = a face, a provoca o învălmășeală, o vînzoleală; a face harcea-parcea. Dulăii... făcură o iama, o hara-para nemaipomenită. La TDRG. Cu dracii de la boieriul cela ai făcut hara-para. CREANGĂ, P. 319.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRĂ s. f. (Regional) Ceartă, neînțelegere, discordie, zîzanie între două sau mai multe persoane.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hara-para adv. Mold. a face hara-para, a prăpădi: cu dracii ai făcut hara-para CR. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hâră f. umflarea urechilor la oi. [Slav. HYRA, boleșniță].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hára-bára, V. hala-bala.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hára-pára adv. (turc. pará-pará = -parča. V. harcea-, pará). Munt. Mold. Fam. Val-vîrtej, mare dezordine: copiiĭ s’aŭ jucat și aŭ făcut casa hara-para.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hîră f., pl. e și ĭ (vsl. hyra, hyrŭ, boală lungă; rus. hyrĭ, pol. chyra [Bern. 1, 413]. V. hîrcă, hîrlav și firav). Rar. Tuse cu flegmă saŭ mucĭ care curg din nas. Rapăn saŭ mătreață la oĭ saŭ la oamenĭ. Epitet ironic uneĭ babe (hîrcă). V. jabă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hâră (reg.) s. f., g.-d. art. hârei; pl. hâre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hâră (reg.) s. f., g.-d. art. hârei; pl. hâre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hâră s. f., g.-d. art. hârei; pl. hâre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HÂRĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, mârâială, mârâit, mârâitură, neînțelegere, păduche, vrajbă, zâzanie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hîră s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MÎRÎIALĂ. MÎRÎIT. MÎRÎITURĂ. NEÎNȚELEGERE. PĂDUCHE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hara interj. – Exprimă mîrîitul cîinelui, ca și ideea de a sfîșia. Creație expresivă. Este simplă var. de la hîr, cf. aici; der. săi se confundă adesea cu cei de la hîr sau hor. – Der. harapara, s. f. (trîntire, scuturare; hărmălaie); hara-para (var. harta-parta, harcea-parcea), adv. (în bucăți, pe părți), ultima formă încrucișată cu tc. parca-parca „în mii de cioburi” (Popescu-Ciocănel 32); haraiman, s. n. (hărmălaie, larmă), cu suf. expresiv -man, cf. chiloman; harchină, s. f. (bucată); harcăt (var. harhăt), s. n. (scîrțîit, scrîșnet, zgomot; larmă); hărcati (var. hărhăți, hărhăti), vb. (a sta de vorbă, a pălăvrăgi; a se certa, a țipa; a face zgomot); hărcăteală (var. horcoteală), s. f. (agitație), cf. forfoteală; harhotă, s. m. (vorbăreț), cf. forfotă; harhar, s. m. (evreu), cf. rut. harhara „femeie stricată” care pare a proveni din rom.; harhălău, s. m. (june prim, cavaler), cf. sdrăngălău; harhagea, s. f. (cochetare, flirt); hărhălaie (var. harmalaie, hărmalaie, harhalie), s. f. (hărmălaie, scandal), cu disimilare la var. (după DAR, prin influența lui larmă; pentru Pascu, I, 194, din sl. kraloma „rebeliune”); hartan, s. n. (bucată ruptă, mai ales de carne; parte, cîrpă, zdreanță; picior de pasăre), din harta (-parta), cu var. hartal, partal, partam (după Candrea, partal provine din mag. partalav); hărtăni (var. hărtăpăni, hărtăpăli), vb. (a sfîșia, a sfîrteca), var. cu influența lui harta-parta.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hîră (hîre), s. f. – 1. Tuse. – 2. Babă. – 3. La oi, rîie. Creație expresivă, cf. hîr „imitarea scrîșnetului”, hîrîi „a mîrîi”; încrucișat cu sl. chyrĭ. – Der. hîrlav, adj. (corupt, stricat), cf. bg. hărljav „răpciugos”; hirav (var. firav, ghirav, jirav), adj. (slab, sfrijit, neputincios), probabil de la un sl. *chyravŭ (Cihac, II, 139; DAR; Conev 90; Pușcariu, Dacor., V, 600).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hâră, hâre, s.f. (reg.) 1. ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). 2. tuse rea (cu sânge); bădugă. 3. (fig.) babă, băbârcă, hârcă. 4. mătreața oilor și vițeilor, umflarea urechilor acestora. 5. păduche de vită. 6. mătreața omului, tărâță. 7. boală de piele; rapăn.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hâră, hâre, s.f. – (reg.) 1. Ceartă, neînțelegere, zâzanie. 2. Murdărie, jeg. 3. Boală de piele la oi, din cauza căreia cade lâna (Maram. Nord: Strâmtura). – Der. reg. din hârâi „a se certa” (DER, DEX); din sl. hyra „boală lungă” (Scriban, Șăineanu, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hâră, -e, s.f. – 1. Ceartă, neînțelegere, zâzanie. 2. Murdărie, jeg. – Der. reg. din hârâi „a se certa”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Hăr/a, -e, -ea, -ești v. Haralambie II 4.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Hăra v. Hîră 1.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÎRĂ subst. cu multe sensuri (păduchi, tuse, babă, o boală etc.). 1. Hîra, boier (LU; 16 A I 67); – P. (Ștef); Hăra, olt. (Sd VII 209); – I. (Băl V). 2. Hîre m. vornic (16 A III 137); -a comis, numit și „pan Boldur Hîrovici” (16 A II 11, 15); Hîrovici, Ion, pîrc, (16 A II 11).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
hâră, hâre s. f. (pop.) ceartă; vrajbă, dușmănie
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hâră, hâresubstantiv feminin
- 1. Ceartă, neînțelegere, zâzanie (pentru lucruri mărunte). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ceartă discordie neînțelegere zâzanie
- De-a hâra = cu spirit de contradicție, cu dorința de a face cuiva în ciudă. DEX '09
-
etimologie:
- hârâi DEX '09 DEX '98