10 definiții pentru harșa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HARȘÁ, harșale, s. f. (Înv.) Pătură fină de lână (sau bucată de stofă sau de alt material) împodobită cu diverse cusături și ornamente, care se punea pe cal, sub șa. – Din tc. hașa.

HARȘÁ, harșale, s. f. (Înv.) Pătură fină de lână (sau bucată de stofă sau de alt material) împodobită cu diverse cusături și ornamente, care se punea pe cal, sub șa. – Din tc. hașa.

harșa sf [At: (a. 1773) GCR II, 90/12 / V: ar~, arșea, hașea, hărșa / S și: ~șea / Pl: ~le / E: tc hașa] (Înv) Pătură fină de lână (sau bucată de stofă sau de alt material) împodobită cu diverse cusături și ornamente, care se punea pe cal, sub șa.

HARȘÁ, harșale, s. f. (Învechit) Bucată de postav sau de alt material, împodobită cu cusături și alte ornamente, care se pune pe cal, sub șa. Încinse paloșul și încălecă pe un armăsar cu harșa de fir și cu zăbale suflate cu aur. ODOBESCU, S. I 72. La alaiuri, boierii cei mari mergeau călări pe cai arăpești, acoperiți cu harșa mare cusută cu fir. GHICA, S. 501. Sosiră în București doi ceauși, solii sultanului, aducînd pentru Mihai-vodă... o coroană de diamante, cai împărătești cu harșale și frîne aurite și altele. BĂLCESCU, O. II 181. – Pl. și: harșele (ALECSANDRI, P. III 200, NEGRUZZI, S. II 222).

harșà f. pătură mai fină ce se pune pe șeaua calului: caii domnești acoperiți cu grele harșale OD. [Turc. HAȘA].

harșá și arșá f. (turc. hașa, d. ar. ghašiĭe). Vechĭ. Cĭoltar, șabracă, postav ornat care acopere șaŭa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

harșá (înv.) s. f., art. harșáua, g.-d. art. harșálei; pl. harșále, art. harșálele

harșá s. f., art. harșáua, g.-d. art. harșálei; pl. harșále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HARȘÁ s. v. cioltar, șabracă, valtrap.

harșa s. v. CIOLTAR. ȘABRACĂ. VALTRAP.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HARȘA (HARSHAVARDHANA), conducător al statului din N Indiei, (c. 606/607-647), care, prin cuceriri, a pus bazele unui mare imperiu, cuprinzând Valea Gangelui, Orissa și o parte a Indiei Centrale, cu capitala la Kanauj. Cunoscut ca literat și protector al artelor.

Intrare: harșa
harșa1 (pl. -ale) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harșa
  • harșaua
plural
  • harșale
  • harșalele
genitiv-dativ singular
  • harșale
  • harșalei
plural
  • harșale
  • harșalelor
vocativ singular
plural
harșa2 (pl. -ele) substantiv feminin
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harșa
  • harșaua
plural
  • harșele
  • harșelele
genitiv-dativ singular
  • harșele
  • harșelei
plural
  • harșele
  • harșelelor
vocativ singular
plural

harșa

  • 1. învechit Pătură fină de lână (sau bucată de stofă sau de alt material) împodobită cu diverse cusături și ornamente, care se punea pe cal, sub șa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cioltar valtrap șabracă 3 exemple
    exemple
    • Încinse paloșul și încălecă pe un armăsar cu harșa de fir și cu zăbale suflate cu aur. ODOBESCU, S. I 72.
      surse: DLRLC
    • La alaiuri, boierii cei mari mergeau călări pe cai arăpești, acoperiți cu harșa mare cusută cu fir. GHICA, S. 501.
      surse: DLRLC
    • Sosiră în București doi ceauși, solii sultanului, aducînd pentru Mihai-vodă... o coroană de diamante, cai împărătești cu harșale și frîne aurite și altele. BĂLCESCU, O. II 181.
      surse: DLRLC

etimologie: