10 definiții pentru harșa

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HARȘÁ, harșale, s. f. (Înv.) Pătură fină de lână (sau bucată de stofă sau de alt material) împodobită cu diverse cusături și ornamente, care se punea pe cal, sub șa. – Din tc. hașa.

HARȘÁ, harșale, s. f. (Înv.) Pătură fină de lână (sau bucată de stofă sau de alt material) împodobită cu diverse cusături și ornamente, care se punea pe cal, sub șa. – Din tc. hașa.

harșa sf [At: (a. 1773) GCR II, 90/12 / V: ar~, arșea, hașea, hărșa / S și: ~șea / Pl: ~le / E: tc hașa] (Înv) Pătură fină de lână (sau bucată de stofă sau de alt material) împodobită cu diverse cusături și ornamente, care se punea pe cal, sub șa.

HARȘÁ, harșale, s. f. (Învechit) Bucată de postav sau de alt material, împodobită cu cusături și alte ornamente, care se pune pe cal, sub șa. Încinse paloșul și încălecă pe un armăsar cu harșa de fir și cu zăbale suflate cu aur. ODOBESCU, S. I 72. La alaiuri, boierii cei mari mergeau călări pe cai arăpești, acoperiți cu harșa mare cusută cu fir. GHICA, S. 501. Sosiră în București doi ceauși, solii sultanului, aducînd pentru Mihai-vodă... o coroană de diamante, cai împărătești cu harșale și frîne aurite și altele. BĂLCESCU, O. II 181. – Pl. și: harșele (ALECSANDRI, P. III 200, NEGRUZZI, S. II 222).

harșà f. pătură mai fină ce se pune pe șeaua calului: caii domnești acoperiți cu grele harșale OD. [Turc. HAȘA].

harșá și arșá f. (turc. hașa, d. ar. ghašiĭe). Vechĭ. Cĭoltar, șabracă, postav ornat care acopere șaŭa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

harșa (înv.) s. f., art. harșaua, g.-d. art. harșalei; pl. harșale, art. harșalele

harșá s. f., art. harșáua, g.-d. art. harșálei; pl. harșále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HARȘÁ s. v. cioltar, șabracă, valtrap.

harșa s. v. CIOLTAR. ȘABRACĂ. VALTRAP.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HARȘA (HARSHAVARDHANA), conducător al statului din N Indiei, (c. 606/607-647), care, prin cuceriri, a pus bazele unui mare imperiu, cuprinzând Valea Gangelui, Orissa și o parte a Indiei Centrale, cu capitala la Kanauj. Cunoscut ca literat și protector al artelor.

Intrare: harșa
harșa1 (pl. -ale) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harșa
  • harșaua
plural
  • harșale
  • harșalele
genitiv-dativ singular
  • harșale
  • harșalei
plural
  • harșale
  • harșalelor
vocativ singular
plural
harșa2 (pl. -ele) substantiv feminin
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harșa
  • harșaua
plural
  • harșele
  • harșelele
genitiv-dativ singular
  • harșele
  • harșelei
plural
  • harșele
  • harșelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

harșa, harșalesubstantiv feminin

  • 1. învechit Pătură fină de lână (sau bucată de stofă sau de alt material) împodobită cu diverse cusături și ornamente, care se punea pe cal, sub șa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încinse paloșul și încălecă pe un armăsar cu harșa de fir și cu zăbale suflate cu aur. ODOBESCU, S. I 72. DLRLC
    • format_quote La alaiuri, boierii cei mari mergeau călări pe cai arăpești, acoperiți cu harșa mare cusută cu fir. GHICA, S. 501. DLRLC
    • format_quote Sosiră în București doi ceauși, solii sultanului, aducînd pentru Mihai-vodă... o coroană de diamante, cai împărătești cu harșale și frîne aurite și altele. BĂLCESCU, O. II 181. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.