8 definiții pentru han-tătar han tătar tătar han-tatar

Articole pe această temă:

HAN-TĂTÁR, han-tătari, s. m. (Înv. și pop.) Han (al tătarilor). ◊ Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. ♦ (Fam.) Dracul, naiba. – Han1 + tătar.

HAN-TĂTÁR, han-tătari, s. m. Han1 (al tătarilor). ◊ Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. ♦ Dracul, naiba. – Han1 + tătar.

HÁN-TĂTAR, han-tătari, s. m. (Și în forma han-tatar) Han1; p. ext. dracul, naiba. Cînd calcă țara han-tatarii Eu bucuros în lupte merg. EMINESCU, O. IV 351. ◊ Expr. Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi. Vere Enachi! scos-ai încalte vin de cel din vremea lui han-tatar? ALECSANDRI, T. 1000. – Variantă: hán-tatar s. m.

han-tătár (înv., pop.) s. m., pl. han-tătári

han-tătár s. m., pl. han-tătári

Han-Tătar m. 1. Hanul Tătarilor: vin de cel din vremea lui Han Tătar AL.; 2. drac, naiba: du-te la Han Tătar! (ecoul spaimei lăsată de cruzimile invaziunilor tătărești). V. Tătar.

HÁN-TATAR s. m. v. han-tătar.

Intrare: han-tătar
han-tătar substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular han-tătar han-tătarul
plural han-tătari han-tătarii
genitiv-dativ singular han-tătar han-tătarului
plural han-tătari han-tătarilor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular han-tatar han-tatarul
plural han-tatari han-tatarii
genitiv-dativ singular han-tatar han-tatarului
plural han-tatari han-tatarilor
vocativ singular
plural
han (persoană; -i) substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular han hanul
plural hani hanii
genitiv-dativ singular han hanului
plural hani hanilor
vocativ singular
plural
tătar (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tătar tătarul tăta tătara
plural tătari tătarii tătare tătarele
genitiv-dativ singular tătar tătarului tătare tătarei
plural tătari tătarilor tătare tătarelor
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tătar tătarul
plural tătari tătarii
genitiv-dativ singular tătar tătarului
plural tătari tătarilor
vocativ singular tătarule, tătare
plural tătarilor

han-tătar han tătar tătar han-tatar

  • 1. învechit popular Han (al tătarilor).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: han (persoană; -i) un exemplu
    exemple
    • Cînd calcă țara han-tatarii Eu bucuros în lupte merg. EMINESCU, O. IV 351.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Din vremea lui han-tătar = de demult, străvechi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vere Enachi ! scos-ai încalte vin de cel din vremea lui han-tatar ? ALECSANDRI, T. 1000.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Han + tătar.
    surse: DEX '09 DEX '98