15 definiții pentru haltă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÁLTĂ, halte, s. f. 1. Punct de oprire reglementară (de scurtă durată) a trenurilor personale pentru deservirea traficului de călători; gară mică. 2. Oprire, popas. 3. Scurtă oprire a trupelor în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului și verificarea tehnicii de luptă. – Din germ. Halte[stelle], fr. halte.

haltă sf [At: LESNEA, C. D. 95 / Pl: ~te / E: ger Halte] 1 Oprire. 2 Stație mică pe calea ferată. 3 (Mil; îs) ~ de gustare Oprire în marșul unei trupe, pentru o gustare și ajustarea echipamentului.

HÁLTĂ, halte, s. f. 1. Punct de oprire reglementară (de scurtă durată) a trenurilor; gară mică. 2. Oprire, popas. 3. Scurtă oprire a trupelor în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului și verificarea tehnicii de luptă. – Din germ. Halte[stelle], fr. halte.

HÁLTĂ, halte, s. f. 1. Stație mică de cale ferată, fără linie dublă pentru încrucișarea trenurilor sau pentru încărcare. Muncitorii ieșiți din șut la miezul nopții năvăleau în gară, să apuce trenuțul ce avea să-i lase prin diferite halte. CĂLUGĂRU, O. P. 468. Halta, izolată din două părți, păstra singura legătură cu restul lumii numai prin firele telegrafice care de ieri răspundeau laconic. C. PETRESCU, A. 275. Trenul șerpuiește peste toamna rară, Haltă după haltă, gară după gară. LESNEA, C. D. 95. ♦ (Învechit) Stație de tramvai; oprire. Unele [tramvaie] nici nu opresc în halte; din fugă se suie și coboară numai cine poate. BART, S. M. 42. 2. Oprire, popas. În zare, pe-o costișă, s-arată dealul unde vom face halta mare. SADOVEANU, O. VI 233. ◊ (Mil.) Haltă de ajustare = oprire, în marșul unei trupe, în cursul căreia oamenii își ajustează echipamentul, verifică funcționarea mașinilor etc.

HÁLTĂ s.f. 1. Stație mică de cale ferată, unde nu opresc decât trenuri locale și care nu are de obicei linii de încrucișare. 2. (Fam.) Oprire, popas. [Cf. germ. Haltestelle, fr. halte].

HÁLTĂ s. f. 1. stație mică de cale ferată, unde nu se opresc decât trenuri locale. 2. (fam.) oprire, popas. 3. scurtă oprire a unei trupe în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de luptă. ◊ punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalități administrative sau plata unei taxe. (< germ. Halte/stelle/, fr. halte)

HÁLTĂ ~e f. 1) Stație mică de cale ferată; gară mică. 2) Oprire de scurtă durată în timpul unui drum; popas. /<germ. Halte[stelle]

haltă f. 1. loc de oprire al soldaților în marș, popas; 2. în special, loc de oprire între două gări. [Nemț. HALTE (STELLE)].

*háltă f., pl. e (fr. halte, d. germ. halt, popas, d. halten, a se opri; halte-stelle, loc de oprire). Mică stațiune de cale ferată. Popas, oprire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

háltă s. f., g.-d. art. háltei; pl. hálte

háltă s. f., g.-d. art. háltei; pl. hálte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HALTĂ s. oprire, popas, (înv.) oturac, stație. (În drum a făcut mai multe ~te.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

háltă (hálte), s. f. – Oprire, stație. Germ. Halte(stelle), cf. Borcea 192, cf. fr. halte, it., sp. alto.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face o escală / o haltă / o haltă de ajustare expr. (glum.) a se opri la un restaurant etc. (pe drumul de la serviciu spre casă).

Intrare: haltă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haltă
  • halta
plural
  • halte
  • haltele
genitiv-dativ singular
  • halte
  • haltei
plural
  • halte
  • haltelor
vocativ singular
plural

haltă

  • 1. Punct de oprire reglementară (de scurtă durată) a trenurilor personale pentru deservirea traficului de călători; gară mică.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Muncitorii ieșiți din șut la miezul nopții năvăleau în gară, să apuce trenuțul ce avea să-i lase prin diferite halte. CĂLUGĂRU, O. P. 468.
      surse: DLRLC
    • Halta, izolată din două părți, păstra singura legătură cu restul lumii numai prin firele telegrafice care de ieri răspundeau laconic. C. PETRESCU, A. 275.
      surse: DLRLC
    • Trenul șerpuiește peste toamna rară, Haltă după haltă, gară după gară. LESNEA, C. D. 95.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit Stație de tramvai.
      surse: DLRLC sinonime: oprire un exemplu
      exemple
      • Unele [tramvaie] nici nu opresc în halte; din fugă se suie și coboară numai cine poate. BART, S. M. 42.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • În zare, pe-o costișă, s-arată dealul unde vom face halta mare. SADOVEANU, O. VI 233.
      surse: DLRLC
  • 3. Scurtă oprire a trupelor în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului și verificarea tehnicii de luptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. Punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalități administrative sau plata unei taxe.
      surse: MDN '00

etimologie: