2 intrări

17 definiții

HALẮU, halăie, s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.

HALĂU s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.

HALẮU s. n. (Regional) Plasă de prins pește, asemănătoare cu crîsnicul. Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește. ISPIRESCU, L. 280.

HALĂU2 s. n. (Reg.) Troacă. – V. vălău.

halắu (reg.) s. n., art. halắul; pl. halắie

halău s. n., art. halăul; pl. halăie

HALĂU s. v. adăpătoare, crâsnic, jgheab, troacă, uluc.

halắu (haláie), s. n. – Năvod, plasă de pescuit. – Var. hălău, aloavă. Mag. haló (DAR; Cihac, II, 504), cf. sb., cr. (h)alov (Miklosich, Fremdw., 74), de unde var. Diez, Gramm., I, 128, se gîndea la gr. ἀλιεύειν „a pescui”.

halău2, s.n. sg. (reg., înv.) ceartă.

halău n. plasă de prins pește: ia halăul și vezi de-i putea să prinzi vre-o fâță de pește ISP. [Ung. HÁLÓ].

halắŭ n., pl. ăĭe (ung. hálo, rețea, plasă. V. poclăŭ). Vest. Suc. Tîrboc. Crîsnic, leșnic. – În Dîmb. hălăŭ, în Olt. și alăŭ și (după sîrb. alov și alóv, pl. -oáve. Cp. cu acăŭ, acov. V. valăŭ.

tîrbóc n., pl. oáce, și -úc n., pl. e (bg. tărbuh, sîrb. trbuh, pîntece, burduf, d. vsl. tribuhŭ, stomah [!], trŭbuha, intestine. V. tîrban). Dun. Un fel de cĭorpac de forma uneĭ marĭ pungĭ cu care se scormonește apa pe supt [!] sălciĭ ca să se prindă peștele. Un fel de cĭorpac care se lasă maĭ mult timp în apă și se scoate cînd se crede c´a venit peștele la mămăliga pusă în el și care se numește și tărbuc (Mold. sud), halăŭ (Olt. Munt. Trans. Suc.), crîsnic (Mold.), cîrsnic (Munt. vest) și cîrstaș (Olt.). V. năpatcă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

halắu s. v. ADĂPĂTOARE. CRÎSNIC. JGHEAB. TROACĂ. ULUC.

halắu, s.n. – v. valău („jgheab”).

halắu, s.n. – Jgheab din lemn în care se pune sare pentru oi și, în general, mâncare la animale. – Din valău (< magh. vállu).

Intrare: halău
halău
substantiv neutru (N46) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular halău halăul
plural halaie halaiele
genitiv-dativ singular halău halăului
plural halaie halaielor
vocativ singular
plural
Intrare: hălău
hălău
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.