4 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

halău1 sn vz valău

halău2 sn [At: LB / V: hăl~ / Pl: ~laie / E: mg hálό] (Pes) Plasă de prins pește Cf cârsnic.

hălău1 sms [At: BOCEANU, GL. / E: cf hălăi] (Reg) 1 Mustrare. 2 Scandal.

HALẮU, halăie, s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.

HALĂU s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.

HALẮU s. n. (Regional) Plasă de prins pește, asemănătoare cu crîsnicul. Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește. ISPIRESCU, L. 280.

VĂLẮU, vălaie, s. n. (Regional) 1. Jgheab din care se scurge apa dintr-o fîntînă sau din care se adapă vitele. 2. Jgheab de lemn ușor înclinat și alimentat cu apă printr-un canal de lemn, servind ca dispozitiv primitiv pentru concentrarea minereurilor aurifere, după ce acestea au fost sfărîmate în șteampuri. – Variante: hălău, valău s. n.

HALĂU2 s. n. (Reg.) Troacă. – V. vălău.

halău n. plasă de prins pește: ia halăul și vezi de-i putea să prinzi vre-o fâță de pește ISP. [Ung. HÁLÓ].

vălău n. Tr. jghiab. [Ung. VÁLU].

halắŭ n., pl. ăĭe (ung. hálo, rețea, plasă. V. poclăŭ). Vest. Suc. Tîrboc. Crîsnic, leșnic. – În Dîmb. hălăŭ, în Olt. și alăŭ și (după sîrb. alov și alóv, pl. -oáve. Cp. cu acăŭ, acov. V. valăŭ.

valắŭ și vălắŭ n., pl. ăĭe (ung. válu). Trans. ș. a. Jgheab, troacă (de adăpat vitele, de dat mîncare porcilor ș. a.). V. halăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

halắu (reg.) s. n., art. halắul; pl. halắie

halău s. n., art. halăul; pl. halăie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HALĂU s. v. adăpătoare, crâsnic, jgheab, troacă, uluc.

arată toate definițiile

Intrare: halău (plasă)
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halău
  • halăul
  • halău‑
plural
  • halăie
  • halăiele
genitiv-dativ singular
  • halău
  • halăului
plural
  • halăie
  • halăielor
vocativ singular
plural
Intrare: halău (troacă)
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halău
  • halăul
  • halău‑
plural
  • halăie
  • halăiele
genitiv-dativ singular
  • halău
  • halăului
plural
  • halăie
  • halăielor
vocativ singular
plural
Intrare: hălău
hălău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vălău
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălău
  • vălăul
  • vălău‑
plural
  • vălaie
  • vălaiele
genitiv-dativ singular
  • vălău
  • vălăului
plural
  • vălaie
  • vălaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • valău
  • valăul
  • valău‑
plural
  • valaie
  • valaiele
genitiv-dativ singular
  • valău
  • valăului
plural
  • valaie
  • valaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hălău
  • hălăul
  • hălău‑
plural
  • hălaie
  • hălaiele
genitiv-dativ singular
  • hălău
  • hălăului
plural
  • hălaie
  • hălaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

halău (plasă)

  • 1. regional Crâsnic (de pescuit).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crâsnic (unealtă) un exemplu
    exemple
    • Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește. ISPIRESCU, L. 280.
      surse: DLRLC

etimologie:

halău (troacă)

etimologie:

  • vezi vălău
    surse: DLRM

vălău hălău valău regional

  • 1. Jgheab din care se scurge apa dintr-o fântână sau din care se adapă vitele.
  • 2. Jgheab de lemn ușor înclinat și alimentat cu apă printr-un canal de lemn, servind ca dispozitiv primitiv pentru concentrarea minereurilor aurifere, după ce acestea au fost sfărâmate în șteampuri.
    surse: DLRLC

etimologie: