2 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

HALẮU, halăie, s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.

HALĂU s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.

HALẮU s. n. (Regional) Plasă de prins pește, asemănătoare cu crîsnicul. Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește. ISPIRESCU, L. 280.

VĂLẮU, vălaie, s. n. (Regional) 1. Jgheab din care se scurge apa dintr-o fîntînă sau din care se adapă vitele. 2. Jgheab de lemn ușor înclinat și alimentat cu apă printr-un canal de lemn, servind ca dispozitiv primitiv pentru concentrarea minereurilor aurifere, după ce acestea au fost sfărîmate în șteampuri. – Variante: hălău, valău s. n.

HALĂU2 s. n. (Reg.) Troacă. – V. vălău.

halắu (reg.) s. n., art. halắul; pl. halắie

halău s. n., art. halăul; pl. halăie

HALĂU s. v. adăpătoare, crâsnic, jgheab, troacă, uluc.

VĂLĂU s. v. adăpătoare, jgheab, lăptoc, scoc, troacă, uluc.

halắu (haláie), s. n. – Năvod, plasă de pescuit. – Var. hălău, aloavă. Mag. haló (DAR; Cihac, II, 504), cf. sb., cr. (h)alov (Miklosich, Fremdw., 74), de unde var. Diez, Gramm., I, 128, se gîndea la gr. ἀλιεύειν „a pescui”.

vălắu (-láie), s. n. – Albie, covată. Mag. vállu (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 168). În Trans. și Olt.

halău2, s.n. sg. (reg., înv.) ceartă.

vălắu, văláie, s.n. (reg.) jgheab.

halău n. plasă de prins pește: ia halăul și vezi de-i putea să prinzi vre-o fâță de pește ISP. [Ung. HÁLÓ].

vălău n. Tr. jghiab. [Ung. VÁLU].

halắŭ n., pl. ăĭe (ung. hálo, rețea, plasă. V. poclăŭ). Vest. Suc. Tîrboc. Crîsnic, leșnic. – În Dîmb. hălăŭ, în Olt. și alăŭ și (după sîrb. alov și alóv, pl. -oáve. Cp. cu acăŭ, acov. V. valăŭ.

tîrbóc n., pl. oáce, și -úc n., pl. e (bg. tărbuh, sîrb. trbuh, pîntece, burduf, d. vsl. tribuhŭ, stomah, trŭbuha, intestine. V. tîrban). Dun. Un fel de cĭorpac de forma uneĭ marĭ pungĭ cu care se scormonește apa pe supt sălciĭ ca să se prindă peștele. Un fel de cĭorpac care se lasă maĭ mult timp în apă și se scoate cînd se crede c’a venit peștele la mămăliga pusă în el și care se numește și tărbuc (Mold. sud), halăŭ (Olt. Munt. Trans. Suc.), crîsnic (Mold.), cîrsnic (Munt. vest) și cîrstaș (Olt.). V. năpatcă.

Intrare: halău
halău
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular halău halăul
plural halaie halaiele
genitiv-dativ singular halău halăului
plural halaie halaielor
vocativ singular
plural
Intrare: vălău
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vălău vălăul
plural vălaie vălaiele
genitiv-dativ singular vălău vălăului
plural vălaie vălaielor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular valău valăul
plural valaie valaiele
genitiv-dativ singular valău valăului
plural valaie valaielor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hălău hălăul
plural hălaie hălaiele
genitiv-dativ singular hălău hălăului
plural hălaie hălaielor
vocativ singular
plural

vălău hălău valău regional

  • 1. Jgheab din care se scurge apa dintr-o fântână sau din care se adapă vitele.
  • 2. Jgheab de lemn ușor înclinat și alimentat cu apă printr-un canal de lemn, servind ca dispozitiv primitiv pentru concentrarea minereurilor aurifere, după ce acestea au fost sfărâmate în șteampuri.
    surse: DLRLC

etimologie: