3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

halat3 sn [At: EMINESCU, P. 221 / Pl: ~e / E: tc haljat, rs халат] 1 Haină lungă și largă, comodă, purtată acasă. 2 (Îs) ~ de baie Halat (1) dintr-un material absorbant, care se îmbracă după baie. 3 (Spc) Haină din pânză albă purtată de personalul medical peste hainele obișnuite, în scopuri igienice. 4 (Spc) Haină din pânză colorată, purtată în timpul lucrului peste hainele obișnuite pentru a nu le murdări sau uza.

halat2 sn [At: DAMÉ, T. 162 / Pl: ~uri și ~e / E: tc halat] 1 (Mrn) Funie groasă, unsă cu păcură, cu care se leagă vasele. 2 (Spc) Lanț cu care se strânge moara.

halat1 sn [At: MARIAN, S. R. II, 207 / Pl: ~uri și ~e / E: bg халат, srb alat, tc alat] 1 (reg) Unealtă de plugărie Cf călai, ciocâltău, ciopoc, hăltei, hinteu, tacâm. 2 (Pex) Unealtă specifică unei meserii. 3 Accesoriu de vânătoare. 4 (Csc) Obiecte ale gospodăriei Cf alat1, olat.

HALÁT, halate, s. n. 1. Haină lungă de pânză, de molton etc. care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea. 2. Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă. ◊ Halat de baie = halat confecționat dintr-o țesătură absorbantă și care se îmbracă după baie. ♦ Haină lungă și largă purtată de orientali. – Din bg., rus. halat.

HALÁT, halate, s. n. 1. Haină lungă de pânză, de molton etc. care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea. 2. Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă. ◊ Halat de baie = halat confecționat dintr-o țesătură absorbantă și care se îmbracă la ieșirea din baie. ♦ Haină lungă și largă purtată de orientali. – Din bg., rus. halat.

HALÁT1, halate, s. n. 1. Haină lungă de pînză albă, pe care o poartă peste îmbrăcăminte, din motive de igienă, medicii, farmaciștii și întregul personal sanitar; haină lungă de pînză, albă sau colorată, pe care o poartă anumite categorii de muncitori în timpul lucrului pentru a-și proteja îmbrăcămintea. Urmau doamnele [de la Crucea Roșie] și doctorii, cu bonete pe cap, cu cocarde pe pieptul halatelor. PAS, Z. IV 21. Îmbrăcată în halatul alb de infirmieră, pășea în vîrful picioarelor prin sălile mari, luminoase. BART, E. 313. 2. Haină lungă și largă, care se poartă în casă, de obicei peste albituri, uneori și peste haine. V. capot. Era îmbrăcată tot cu halatul ei. DUMITRIU, N. 126. În paturile curate, cei doi ofițeri, în halate cenușii, stăteau lungiți, cu ochii în tavanul înalt. REBREANU, P. S. 109. Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte. CARAGIALE, O. I 89. Și de frig la piept și-ncheie tremurînd halatul vechi. EMINESCU, O. I 132. ◊ Halat de baie = halat făcut dintr-un material care absoarbe apa și care se îmbracă la ieșirea din baie.

HALÁT2, halaturi, s. n. (Regional) Unealtă, sculă; p. ext. echipament, harnașament. De pe arme și celelalte halaturi ce le mai aveau la sine se cunoșteau că trebuie să fie vînători. MARIAN, O. I 295.

HALÁT3, halaturi, s. n. (Regional) Funie groasă, parîmă. Corabia-mi vedea, Lîngă ea venea. Un halat apuca, Sus că se urca. PĂSCULESCU, L. P. 291.

HALÁT3, halaturi, s. n. (Reg.) Funie groasă, parâmă. – Tc. halat.

HALÁT2, halaturi, s. n. (Reg.) Unealtă, sculă; p. ext. echipament, harnașament. – Tc. alat, alet.

HALÁT ~e n. 1) Haină comodă, lungă și largă care se poartă în casă; capot. 2) Haină de lucru care se îmbracă în scopuri igienice sau de protejare a îmbrăcămintei. 3) Haină lungă și largă purtată de unele popoare din Orient. /<bulg. halat

halat n. haină bărbătească de casă, largă și comodă: în halat și cu fes cusut în cap AL. [Turc. HALAT, sinonim cu caftan].

halat n. 1. lanțul de strâns moara (se aude prin Mehedinți); 2. Mold. pl. scule: halaturi, ciocane, unelte CR. [Turc. ALAT, instrument].

3) halát n., pl. urĭ (turc. halat, id.). Munt. Dun. Odgon. Lanțu cu care se strînge moara ca s’o opreștĭ. – În Olt. alát: aŭ tăĭat alaturile care legaŭ vasu de mal și s’aŭ îndreptat spre Vidin (fugind de la Calafat. Univ. 13 Nov. 1914; 1, 6).

2) halát și olát n., pl. urĭ (turc. ar. alat, pl. alet, unelte; sîrb. álat, hálat, alb. halát. V. holeab). Nord. Ban. Pl. Instrumente accesoriĭ ale caseĭ, ale uneĭ mașinĭ: halaturĭ de plugărie, de vînătoare.

1) halát n., pl. urĭ și e (turc. hal’át, d. ar. hil’át; rut. halát). Haĭnă lungă (caftan, laĭbăr) de purtat pin casă cînd eștĭ neîmbrăcat saŭ în călătorie contra colbuluĭ (Jidaniĭ din Polonia, Moldova ș. a. poartă ca costum național un halat negru rămas din evu mediŭ). V. habaciŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

halát (sculă, funie) s. n., pl. haláturi

halát (haină) s. n., pl. haláte

arată toate definițiile

Intrare: halat (funie)
halat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halat
  • halatul
  • halatu‑
plural
  • halaturi
  • halaturile
genitiv-dativ singular
  • halat
  • halatului
plural
  • halaturi
  • halaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: halat (haină)
halat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halat
  • halatul
  • halatu‑
plural
  • halate
  • halatele
genitiv-dativ singular
  • halat
  • halatului
plural
  • halate
  • halatelor
vocativ singular
plural
Intrare: halat (sculă)
halat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halat
  • halatul
  • halatu‑
plural
  • halaturi
  • halaturile
genitiv-dativ singular
  • halat
  • halatului
plural
  • halaturi
  • halaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

halat (funie)

  • 1. regional Funie groasă.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: funie parâmă un exemplu
    exemple
    • Corabia-mi vedea, Lîngă ea venea. Un halat apuca, Sus că se urca. PĂSCULESCU, L. P. 291.
      surse: DLRLC

etimologie:

halat (haină)

  • 1. Haină lungă de pânză, de molton etc. care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Urmau doamnele [de la Crucea Roșie] și doctorii, cu bonete pe cap, cu cocarde pe pieptul halatelor. PAS, Z. IV 21.
      surse: DLRLC
    • Îmbrăcată în halatul alb de infirmieră, pășea în vîrful picioarelor prin sălile mari, luminoase. BART, E. 313.
      surse: DLRLC
  • 2. Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: capot (halat) 4 exemple
    exemple
    • Era îmbrăcată tot cu halatul ei. DUMITRIU, N. 126.
      surse: DLRLC
    • În paturile curate, cei doi ofițeri, în halate cenușii, stăteau lungiți, cu ochii în tavanul înalt. REBREANU, P. S. 109.
      surse: DLRLC
    • Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte. CARAGIALE, O. I 89.
      surse: DLRLC
    • Și de frig la piept și-ncheie tremurînd halatul vechi. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Halat de baie = halat confecționat dintr-o țesătură absorbantă și care se îmbracă după baie.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.2. Haină lungă și largă purtată de orientali.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

halat (sculă)

etimologie: