3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HALAT, halate, s. n. 1. Haină lungă de pânză, de molton etc. care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea. 2. Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă. ◊ Halat de baie = halat confecționat dintr-o țesătură absorbantă și care se îmbracă după baie. ♦ Haină lungă și largă purtată de orientali. – Din bg., rus. halat.

halat2 sn [At: DAMÉ, T. 162 / Pl: ~uri și ~e / E: tc halat] 1 (Mrn) Funie groasă, unsă cu păcură, cu care se leagă vasele. 2 (Spc) Lanț cu care se strânge moara.

halat1 sn [At: MARIAN, S. R. II, 207 / Pl: ~uri și ~e / E: bg халат, srb alat, tc alat] 1 (reg) Unealtă de plugărie Cf călai, ciocâltău, ciopoc, hăltei, hinteu, tacâm. 2 (Pex) Unealtă specifică unei meserii. 3 Accesoriu de vânătoare. 4 (Csc) Obiecte ale gospodăriei Cf alat1, olat.

halat3 sn [At: EMINESCU, P. 221 / Pl: ~e / E: tc haljat, rs халат] 1 Haină lungă și largă, comodă, purtată acasă. 2 (Îs) ~ de baie Halat (1) dintr-un material absorbant, care se îmbracă după baie. 3 (Spc) Haină din pânză albă purtată de personalul medical peste hainele obișnuite, în scopuri igienice. 4 (Spc) Haină din pânză colorată, purtată în timpul lucrului peste hainele obișnuite pentru a nu le murdări sau uza.

HALAT, halate, s. n. 1. Haină lungă de pânză, de molton etc. care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea. 2. Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă. ◊ Halat de baie = halat confecționat dintr-o țesătură absorbantă și care se îmbracă la ieșirea din baie. ♦ Haină lungă și largă purtată de orientali. – Din bg., rus. halat.

HALAT3, halaturi, s. n. (Regional) Funie groasă, parîmă. Corabia-mi vedea, Lîngă ea venea. Un halat apuca, Sus că se urca. PĂSCULESCU, L. P. 291.

HALAT2, halaturi, s. n. (Regional) Unealtă, sculă; p. ext. echipament, harnașament. De pe arme și celelalte halaturi ce le mai aveau la sine se cunoșteau că trebuie să fie vînători. MARIAN, O. I 295.

HALAT1, halate, s. n. 1. Haină lungă de pînză albă, pe care o poartă peste îmbrăcăminte, din motive de igienă, medicii, farmaciștii și întregul personal sanitar; haină lungă de pînză, albă sau colorată, pe care o poartă anumite categorii de muncitori în timpul lucrului pentru a-și proteja îmbrăcămintea. Urmau doamnele [de la Crucea Roșie] și doctorii, cu bonete pe cap, cu cocarde pe pieptul halatelor. PAS, Z. IV 21. Îmbrăcată în halatul alb de infirmieră, pășea în vîrful picioarelor prin sălile mari, luminoase. BART, E. 313. 2. Haină lungă și largă, care se poartă în casă, de obicei peste albituri, uneori și peste haine. V. capot. Era îmbrăcată tot cu halatul ei. DUMITRIU, N. 126. În paturile curate, cei doi ofițeri, în halate cenușii, stăteau lungiți, cu ochii în tavanul înalt. REBREANU, P. S. 109. Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte. CARAGIALE, O. I 89. Și de frig la piept și-ncheie tremurînd halatul vechi. EMINESCU, O. I 132. ◊ Halat de baie = halat făcut dintr-un material care absoarbe apa și care se îmbracă la ieșirea din baie.

HALAT2, halaturi, s. n. (Reg.) Unealtă, sculă; p. ext. echipament, harnașament. – Tc. alat, alet.

HALAT3, halaturi, s. n. (Reg.) Funie groasă, parîmă. – Tc. halat.

HALAT ~e n. 1) Haină comodă, lungă și largă care se poartă în casă; capot. 2) Haină de lucru care se îmbracă în scopuri igienice sau de protejare a îmbrăcămintei. 3) Haină lungă și largă purtată de unele popoare din Orient. /<bulg. halat

halat n. haină bărbătească de casă, largă și comodă: în halat și cu fes cusut în cap AL. [Turc. HALAT, sinonim cu caftan].

halat n. 1. lanțul de strâns moara (se aude prin Mehedinți); 2. Mold. pl. scule: halaturi, ciocane, unelte CR. [Turc. ALAT, instrument].

2) halát și olát n., pl. urĭ (turc. ar. alat, pl. alet, unelte; sîrb. álat, hálat, alb. halát. V. holeab). Nord. Ban. Pl. Instrumente accesoriĭ ale caseĭ, ale uneĭ mașinĭ: halaturĭ de plugărie, de vînătoare.

3) halát n., pl. urĭ (turc. halat, id.). Munt. Dun. Odgon. Lanțu cu care se strînge moara ca s’o opreștĭ. – În Olt. alát: aŭ tăĭat alaturile care legaŭ vasu de mal și s’aŭ îndreptat spre Vidin (fugind de la Calafat. Univ. 13 Nov. 1914; 1, 6).

1) halát n., pl. urĭ și e (turc. hal’át, d. ar. hil’át; rut. halát). Haĭnă lungă (caftan, laĭbăr) de purtat pin casă cînd eștĭ neîmbrăcat saŭ în călătorie contra colbuluĭ (Jidaniĭ din Polonia, Moldova ș. a. poartă ca costum național un halat negru rămas din evu mediŭ). V. habaciŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

halat (sculă, funie) s. n., pl. halaturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HALAT s. v. capot. (Prin casă Ana poartă un ~.)

HALAT s. v. instrument, sculă, unealtă, ustensilă.

halat s. v. INSTRUMENT. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ.

HALAT s. capot. (Prin casă poartă un ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

halat (halate), s. n. – Capot. Tc. halyat, forma vulg. de la hilat (Șeineanu, II, 199; Lokotsch 864), cf. rus. chalat.

halat (halaturi), s. n. (Mold.) Instrumente de lucru, unelte. – Mr. hălate. Tc. alat (Șeineanu, II, 199), cf. alb. aljat, bg., sb. alat.

halat (halaturi), s. n. – Frînghie, funie. – Var. (Olt.) alat. Tc. halat.

Intrare: halat (funie)
halat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halat
  • halatul
  • halatu‑
plural
  • halaturi
  • halaturile
genitiv-dativ singular
  • halat
  • halatului
plural
  • halaturi
  • halaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: halat (haină)
halat1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halat
  • halatul
  • halatu‑
plural
  • halate
  • halatele
genitiv-dativ singular
  • halat
  • halatului
plural
  • halate
  • halatelor
vocativ singular
plural
Intrare: halat (sculă)
halat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halat
  • halatul
  • halatu‑
plural
  • halaturi
  • halaturile
genitiv-dativ singular
  • halat
  • halatului
plural
  • halaturi
  • halaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

halat, halaturisubstantiv neutru

  • 1. regional Funie groasă. DLRLC DLRM
    • format_quote Corabia-mi vedea, Lîngă ea venea. Un halat apuca, Sus că se urca. PĂSCULESCU, L. P. 291. DLRLC
etimologie:

halat, halatesubstantiv neutru

  • 1. Haină lungă de pânză, de molton etc. care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Urmau doamnele [de la Crucea Roșie] și doctorii, cu bonete pe cap, cu cocarde pe pieptul halatelor. PAS, Z. IV 21. DLRLC
    • format_quote Îmbrăcată în halatul alb de infirmieră, pășea în vîrful picioarelor prin sălile mari, luminoase. BART, E. 313. DLRLC
  • 2. Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: capot
    • format_quote Era îmbrăcată tot cu halatul ei. DUMITRIU, N. 126. DLRLC
    • format_quote În paturile curate, cei doi ofițeri, în halate cenușii, stăteau lungiți, cu ochii în tavanul înalt. REBREANU, P. S. 109. DLRLC
    • format_quote Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte. CARAGIALE, O. I 89. DLRLC
    • format_quote Și de frig la piept și-ncheie tremurînd halatul vechi. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
    • 2.1. Halat de baie = halat confecționat dintr-o țesătură absorbantă și care se îmbracă după baie. DEX '09 DLRLC
    • 2.2. Haină lungă și largă purtată de orientali. DEX '09 DEX '98
etimologie:

halat, halaturisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.