3 intrări
29 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- etimologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HALAT, halate, s. n. 1. Haină lungă de pânză, de molton etc. care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea. 2. Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă. ◊ Halat de baie = halat confecționat dintr-o țesătură absorbantă și care se îmbracă după baie. ♦ Haină lungă și largă purtată de orientali. – Din bg., rus. halat.
halat2 sn [At: DAMÉ, T. 162 / Pl: ~uri și ~e / E: tc halat] 1 (Mrn) Funie groasă, unsă cu păcură, cu care se leagă vasele. 2 (Spc) Lanț cu care se strânge moara.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
halat1 sn [At: MARIAN, S. R. II, 207 / Pl: ~uri și ~e / E: bg халат, srb alat, tc alat] 1 (reg) Unealtă de plugărie Cf călai, ciocâltău, ciopoc, hăltei, hinteu, tacâm. 2 (Pex) Unealtă specifică unei meserii. 3 Accesoriu de vânătoare. 4 (Csc) Obiecte ale gospodăriei Cf alat1, olat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
halat3 sn [At: EMINESCU, P. 221 / Pl: ~e / E: tc haljat, rs халат] 1 Haină lungă și largă, comodă, purtată acasă. 2 (Îs) ~ de baie Halat (1) dintr-un material absorbant, care se îmbracă după baie. 3 (Spc) Haină din pânză albă purtată de personalul medical peste hainele obișnuite, în scopuri igienice. 4 (Spc) Haină din pânză colorată, purtată în timpul lucrului peste hainele obișnuite pentru a nu le murdări sau uza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HALAT, halate, s. n. 1. Haină lungă de pânză, de molton etc. care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea. 2. Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă. ◊ Halat de baie = halat confecționat dintr-o țesătură absorbantă și care se îmbracă la ieșirea din baie. ♦ Haină lungă și largă purtată de orientali. – Din bg., rus. halat.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HALAT3, halaturi, s. n. (Regional) Funie groasă, parîmă. Corabia-mi vedea, Lîngă ea venea. Un halat apuca, Sus că se urca. PĂSCULESCU, L. P. 291.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HALAT2, halaturi, s. n. (Regional) Unealtă, sculă; p. ext. echipament, harnașament. De pe arme și celelalte halaturi ce le mai aveau la sine se cunoșteau că trebuie să fie vînători. MARIAN, O. I 295.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HALAT1, halate, s. n. 1. Haină lungă de pînză albă, pe care o poartă peste îmbrăcăminte, din motive de igienă, medicii, farmaciștii și întregul personal sanitar; haină lungă de pînză, albă sau colorată, pe care o poartă anumite categorii de muncitori în timpul lucrului pentru a-și proteja îmbrăcămintea. Urmau doamnele [de la Crucea Roșie] și doctorii, cu bonete pe cap, cu cocarde pe pieptul halatelor. PAS, Z. IV 21. Îmbrăcată în halatul alb de infirmieră, pășea în vîrful picioarelor prin sălile mari, luminoase. BART, E. 313. 2. Haină lungă și largă, care se poartă în casă, de obicei peste albituri, uneori și peste haine. V. capot. Era îmbrăcată tot cu halatul ei. DUMITRIU, N. 126. În paturile curate, cei doi ofițeri, în halate cenușii, stăteau lungiți, cu ochii în tavanul înalt. REBREANU, P. S. 109. Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte. CARAGIALE, O. I 89. Și de frig la piept și-ncheie tremurînd halatul vechi. EMINESCU, O. I 132. ◊ Halat de baie = halat făcut dintr-un material care absoarbe apa și care se îmbracă la ieșirea din baie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HALAT2, halaturi, s. n. (Reg.) Unealtă, sculă; p. ext. echipament, harnașament. – Tc. alat, alet.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
HALAT3, halaturi, s. n. (Reg.) Funie groasă, parîmă. – Tc. halat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
HALAT ~e n. 1) Haină comodă, lungă și largă care se poartă în casă; capot. 2) Haină de lucru care se îmbracă în scopuri igienice sau de protejare a îmbrăcămintei. 3) Haină lungă și largă purtată de unele popoare din Orient. /<bulg. halat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
halat n. haină bărbătească de casă, largă și comodă: în halat și cu fes cusut în cap AL. [Turc. HALAT, sinonim cu caftan].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
halat n. 1. lanțul de strâns moara (se aude prin Mehedinți); 2. Mold. pl. scule: halaturi, ciocane, unelte CR. [Turc. ALAT, instrument].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) halát și olát n., pl. urĭ (turc. ar. alat, pl. alet, unelte; sîrb. álat, hálat, alb. halát. V. holeab). Nord. Ban. Pl. Instrumente accesoriĭ ale caseĭ, ale uneĭ mașinĭ: halaturĭ de plugărie, de vînătoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
3) halát n., pl. urĭ (turc. halat, id.). Munt. Dun. Odgon. Lanțu cu care se strînge moara ca s’o opreștĭ. – În Olt. alát: aŭ tăĭat alaturile care legaŭ vasu de mal și s’aŭ îndreptat spre Vidin (fugind de la Calafat. Univ. 13 Nov. 1914; 1, 6).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) halát n., pl. urĭ și e (turc. hal’át, d. ar. hil’át; rut. halát). Haĭnă lungă (caftan, laĭbăr) de purtat pin casă cînd eștĭ neîmbrăcat saŭ în călătorie contra colbuluĭ (Jidaniĭ din Polonia, Moldova ș. a. poartă ca costum național un halat negru rămas din evu mediŭ). V. habaciŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) olát, V. halat 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
halat s. n., pl. halate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
halat s. n., pl. halate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
halat (haină) s. n., pl. halate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
halat (sculă, funie) s. n., pl. halaturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
halat, -te.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HALAT s. v. capot. (Prin casă Ana poartă un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HALAT s. v. instrument, sculă, unealtă, ustensilă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
halat s. v. INSTRUMENT. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HALAT s. capot. (Prin casă poartă un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
halat (halate), s. n. – Capot. Tc. halyat, forma vulg. de la hilat (Șeineanu, II, 199; Lokotsch 864), cf. rus. chalat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
halat (halaturi), s. n. (Mold.) Instrumente de lucru, unelte. – Mr. hălate. Tc. alat (Șeineanu, II, 199), cf. alb. aljat, bg., sb. alat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
halat (halaturi), s. n. – Frînghie, funie. – Var. (Olt.) alat. Tc. halat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
halat, halaturisubstantiv neutru
-
- Corabia-mi vedea, Lîngă ea venea. Un halat apuca, Sus că se urca. PĂSCULESCU, L. P. 291. DLRLC
-
etimologie:
- halat DLRM
halat, halatesubstantiv neutru
- 1. Haină lungă de pânză, de molton etc. care se poartă în timpul lucrului, din motive de igienă sau pentru a proteja îmbrăcămintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Urmau doamnele [de la Crucea Roșie] și doctorii, cu bonete pe cap, cu cocarde pe pieptul halatelor. PAS, Z. IV 21. DLRLC
- Îmbrăcată în halatul alb de infirmieră, pășea în vîrful picioarelor prin sălile mari, luminoase. BART, E. 313. DLRLC
-
- 2. Haină comodă, lungă și largă, care se poartă în casă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: capot
- Era îmbrăcată tot cu halatul ei. DUMITRIU, N. 126. DLRLC
- În paturile curate, cei doi ofițeri, în halate cenușii, stăteau lungiți, cu ochii în tavanul înalt. REBREANU, P. S. 109. DLRLC
- Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte. CARAGIALE, O. I 89. DLRLC
- Și de frig la piept și-ncheie tremurînd halatul vechi. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
- 2.1. Halat de baie = halat confecționat dintr-o țesătură absorbantă și care se îmbracă după baie. DEX '09 DLRLC
- 2.2. Haină lungă și largă purtată de orientali. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- halat DEX '98 DEX '09
halat, halaturisubstantiv neutru
- 1. Instrument, sculă, unealtă, ustensilă. DLRLC DLRMsinonime: instrument sculă unealtă ustensilă
- De pe arme și celelalte halaturi ce le mai aveau la sine se cunoșteau că trebuie să fie vînători. MARIAN, O. I 295. DLRLC
- 1.1. Echipament, harnașament. DLRLC DLRMsinonime: echipament harnașament
-
etimologie:
- alat, alet. DLRM