11 definiții pentru halat (sculă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

halat1 sn [At: MARIAN, S. R. II, 207 / Pl: ~uri și ~e / E: bg халат, srb alat, tc alat] 1 (reg) Unealtă de plugărie Cf călai, ciocâltău, ciopoc, hăltei, hinteu, tacâm. 2 (Pex) Unealtă specifică unei meserii. 3 Accesoriu de vânătoare. 4 (Csc) Obiecte ale gospodăriei Cf alat1, olat.

HALAT2, halaturi, s. n. (Regional) Unealtă, sculă; p. ext. echipament, harnașament. De pe arme și celelalte halaturi ce le mai aveau la sine se cunoșteau că trebuie să fie vînători. MARIAN, O. I 295.

HALAT2, halaturi, s. n. (Reg.) Unealtă, sculă; p. ext. echipament, harnașament. – Tc. alat, alet.

halat n. 1. lanțul de strâns moara (se aude prin Mehedinți); 2. Mold. pl. scule: halaturi, ciocane, unelte CR. [Turc. ALAT, instrument].

2) halát și olát n., pl. urĭ (turc. ar. alat, pl. alet, unelte; sîrb. álat, hálat, alb. halát. V. holeab). Nord. Ban. Pl. Instrumente accesoriĭ ale caseĭ, ale uneĭ mașinĭ: halaturĭ de plugărie, de vînătoare.

3) halát n., pl. urĭ (turc. halat, id.). Munt. Dun. Odgon. Lanțu cu care se strînge moara ca s’o opreștĭ. – În Olt. alát: aŭ tăĭat alaturile care legaŭ vasu de mal și s’aŭ îndreptat spre Vidin (fugind de la Calafat. Univ. 13 Nov. 1914; 1, 6).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

halat (sculă, funie) s. n., pl. halaturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HALAT s. v. instrument, sculă, unealtă, ustensilă.

halat s. v. INSTRUMENT. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

halat (halaturi), s. n. (Mold.) Instrumente de lucru, unelte. – Mr. hălate. Tc. alat (Șeineanu, II, 199), cf. alb. aljat, bg., sb. alat.

Intrare: halat (sculă)
halat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halat
  • halatul
  • halatu‑
plural
  • halaturi
  • halaturile
genitiv-dativ singular
  • halat
  • halatului
plural
  • halaturi
  • halaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

halat, halaturisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.