2 intrări
37 de definiții
din care- explicative (15)
- ortografice (6)
- etimologice (2)
- argou (2)
- sinonime (6)
- antonime (1)
- expresii (4)
- regionalisme (1)
Explicative DEX
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HAIN, -Ă, haini, -e, adj. 1. Rău la inimă, fără milă, crud, hapsân, câinos. 2. (Înv.) Trădător, sperjur, necredincios. – Din tc. hain.
HAIN, -Ă, haini, -e, adj. 1. Rău la inimă, fără milă, crud, hapsân, câinos. 2. (Înv.) Trădător, sperjur, necredincios. – Din tc. hain.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HAINĂ, haine, s. f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte (în special) bărbătești. ◊ Un rând de haine = un costum bărbătesc complet, alcătuit din pantaloni, sacou (și vestă). ♦ (La sg.) Îmbrăcăminte bărbătească pentru partea de sus a corpului; sacou. ♦ Veșmânt lung și larg care acoperă tot trupul. ♦ Palton. ◊ Expr. A(-și) da și haina de pe el = a face sau a fi dispus să facă orice sacrificiu (pentru a obține ceea ce dorește). 2. (Biol.; în sintagma) Haină de nuntă = înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor pești, batracieni sau păsări în perioada împerecherii. – Din bg. halina, sb. háljina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hain2, ~ă a [At: PRAV. MOLD. 159 / V: hăin / Pl: ~i, ~e / E: tc haïn] 1 (Înv) Trădător. 2 (Înv) Necredincios. 3 (Înv) Rebel. 4 (Înv) Viclean. 5 Răutăcios. 6 Nemilos. 7 Aprig. 8 Avar. 9 (Reg; sst) Inimos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haină sf [At: PRAV. 34 / Pl: ~ne și (reg) hăini / E: srb hajina] 1 Îmbrăcăminte purtată peste lenjerie. 2 (Pex; mpl) Orice obiect de îmbrăcăminte. 3 Îmbrăcăminte bărbătească cu mâneci, care se poartă pe sub pardesiu sau palton. 4 (Fig) Aparență. 5 (Fig) Înveliș exterior. 6 (Trs; îs) ~ne de pat Așternut al patului. 7 (Înv; Trs; îs) ~e albe Albituri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hăin, ~ă a vz hain2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAINA CINSTEA RUȘINEI (I. Golescu) = Nu tot ce strălucește este aur.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
HAINĂ, haine, s. f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte (în special) bărbătești. ◊ Un rând de haine = un costum bărbătesc complet, alcătuit din pantaloni, sacou (și vestă). ♦ (La sg.) Îmbrăcăminte bărbătească pentru partea de sus a corpului; sacou. ♦ Veșmânt lung și larg care acoperă tot trupul. ♦ Palton. ◊ Expr. A(-și) da și haina de pe el = a face sau a fi dispus să facă orice sacrificiu (pentru a obține ceea ce dorește). 2. (Biol.; în sintagma) Haină de nuntă = înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor pești, batracieni sau păsări în perioada împerecherii. – Din bg. halina, scr. háljina.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HAIN, -Ă, haini, -e, adj. 1. Rău la inimă, fără milă; neîndurător, crud, cîinos. Oamenii de-aici nu sînt haini și n-ar cuteza să se dea la răutăți. REBREANU, R. II 121. Pe-un mal străin, L-a fulgerat un braț hain! COȘBUC, P. I 146. Pajul Cupidon... Îndestul e de hain Vălul alb de peste toate Să-l înlăture puțin. EMINESCU, O. I 109. ◊ Fig. Vîntul parcă se pornise și mai hain și mai tăios. MIHALE, O. 282. 2. (Învechit) Care-și trădează țara sau religia; trădător, necredincios. Brîncovene Constantin, Boier vechi, ghiaur hain! ALECSANDRI, P. P. 210. ◊ (Substantivat) Cigala nu era decît un hain, care-și lepădase legea și se turcise. SADOVEANU, N. P. 302.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAINĂ, haine, s. f. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte (în special) bărbătești, care acoperă corpul peste albituri. Hainele de pe feciori Sclipeau de-argint. COȘBUC, P. I 55. Cere să-ți deie calul, armele și hainele. CREANGĂ, P. 191. Mă jur în ceas curat Să-ți torc haine de matasă, Haine mîndre de-mpărat. ALECSANDRI, P. I 9. Cînd bătea ceasul la nouă, Mă-mbrăcam în haine nouă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 300. ◊ Un rînd de haine = un costum bărbătesc complet, constînd din pantaloni, veston și (uneori) vestă. Haine nemțești v. nemțesc. Haine gata v. gata. ◊ (Rar la sg., cu valoare de pl.) Pe mine mă dezgustă și o haină nouă. C. PETRESCU, C. V. 303. (Expr.) Îmi dau (sau mi-aș da) și haina de pe mine = aș da totul, aș da orice (pentru a obține ceea ce doresc). ♦ (Prin restricție, la sg.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească care acoperă partea de sus a corpului. V. surtuc, veston. Maria scutură în stradă o haină de lucru. DAVIDOGLU, M. 15. Haina lui simplă, închisă pînă sub bărbie, e una din hainele obișnuite. STANCU, U.R.S.S. 37. Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. Cît vei auzi că încep a croi cîte una mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei. ODOBESCU, S. III 46. ◊ Haină-albastră = poreclă dată de țărani boierilor. Din școalele rurale... ies... aspiranți la posturile salariate ale comunelor, notari și scriitori, ziși prin sate haină-albastră. ODOBESCU, S. III 357. ♦ Veșmînt lung și larg care acoperă tot trupul. Amîndoi [oștenii] purtau haina de-atunci a călărimii boierești. SADOVEANU, O. VII 17. Abia se ține haina cea bogată Prinsă ușor cu un colan de pai. EMINESCU, O. IV 77. ◊ Fig. Izvorau în taină, Cu-a lor de aur haină, A nopții stele mari. EMINESCU, O. IV 193. Mii de gînduri mă împresură în restimpul amurgului, cînd natura-ntreagă se acopere cu o haină fantastică. ALECSANDRI, PR. 291. ♦ (Rar) Halat de casă. O haină lungă și veche îi acoperă trupul pînă-n călcîie. VLAHUȚĂ, O. A. 441. ♦ Palton femeiesc. Haină de blană.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAIN ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă lipsă de milă; rău la inimă; fără milă; câinos; crud; hapsân. 2) înv. Care și-a călcat legământul dat. [Sil. ha-in] /<turc. hăin
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HAINĂ ~e f. 1) Obiect de îmbrăcăminte; strai. ~ de iarnă. ◊ ~ nupțială (sau de nuntă) înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor vertebrate în perioada împerecherii. 2) Piesă vestimentară bărbătească purtată peste cămașă; veston. [G.-D. hainei] /<bulg. halina, sb. háljina
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haìn a. 1. rebel, trădător: boier vechiu, ghiaur hain! POP.; 2. perfid, de rea credință: nu mi-i ciudă de străini cât de pământeni haini POP.; 3. rău la inimă: sfârșitul tiranului hain AL. [Turc. HAYIN].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
haină f. ceeace servă a acoperi corpul: fig. haina nopții EM. [Slav. HALĬNA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
haín, -ă adj. (turc. [d. ar.] haĭin, trădător, perfid; ngr. hainis, sîrb. hain). Vechĭ. Trădător, rebel. Azĭ. Răŭ, perfid, crud, afurisit: om hain, inimă haină. Adv. S’a purtat hain.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
háĭnă f., pl. e (sîrb. háljina, haĭnă, la pl. „straĭe, așternut”, halja, surtuc, bg. halína, haĭnă lungă, d. turc. [d. pers.] haly, kali, covor. Cp. cu straĭ și țol). Veșmînt, straĭ (maĭ ales surtuc, palton, manta, suman, maĭ rar vorbind de pantalonĭ). Pl. Veșmintele (în general): mi s’aŭ furat niște haĭne. A vinde la „haĭne vechĭ”, a vinde negustorilor ambulanțĭ care strigă „haĭne vechĭ”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hain adj. m., pl. haini; f. haină, pl. haine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
haină s. f., g.-d. art. hainei; pl. haine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hain adj. m., pl. haini; f. haină, pl. haine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
haină s. f., g.-d. art. hainei; pl. haine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hain adj. m., pl. haini; f. sg. haină, pl. haine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haină s. f., g.-d. art. hainei; pl. haine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hain (haină), adj. – 1. (Înv.) Trădător, necredincios. – 2. Perfid, rău la inimă, hapsîn. – Mr. hăin. Tc. hayin (Röesler 606; Șeineanu, II, 197; Lokotsch 784; Ronzevalle 84), cf. ngr. χαῖνης, alb. hain „hoț”, sb. hain. – Der. haini, vb. refl. (înv., a trăda; a se răscula); hainie, s. f. (trădare; rebeliune, răzmeriță); hainlîc, s. n. (trădare). Sec. XVII, toți der. sînt înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haină (haine), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte exterior. Sb. haljina (Diez, Gramm., I, 444; Cihac, II, 133; DAR). – Der. hăinar, s. m. (vînzător de haine de gata); hăinărie, s. f. (prăvălie de confecții); hăinet, s. f. (cantitate de haine); înhăinura (var. înhăimura), vb. (a îmbrăca), cf. înfășura. La Stoica Ludescu (sec. XVIII) apare haină, s. f. (parolă, consemn), despre care nu știm dacă este același cuvînt. Haibăr, s. n. (haină) este o încrucișare a lui haină cu laibăr (DAR), der. înhăibăra, vb. (a îmbrăca).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a mătura pe jos cu hainele expr. a purta îmbrăcăminte exagerat de lungă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
haine de gata expr. confecții / articole de îmbrăcăminte fabricate în serie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
Sinonime / cuvinte cu sensuri similare
HAIN adj., adv., s. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj., s. v. afurisit. 3. adj. v. crud.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HAIN adj. v. trădător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HAINĂ s. 1. îmbrăcăminte, strai, veșmânt, (pop. și fam.) buleandră, țoală, (reg.) rufă, (Transilv. și Maram.) halub, (depr.) hanță. (Ia-ți o ~ pe tine.) 2. (la pl.) v. costum. 3. v. sacou. 4. v. palton. (Poartă o ~ de blană.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HAIN adj., adv., s. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj., s. afurisit, blestemat, cîinos, îndrăcit, rău, ticălos, (înv. și pop.) pustiu, (pop. și fam.) pîrdalnic, (pop.) împelițat, jurat, (înv. și reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ul de Gheorghe!) 3. adj. crud, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (Soartă ~ pentru cineva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hain adj. v. TRĂDĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HAINĂ s. 1. îmbrăcăminte, strai, veșmînt, (pop. și fam.) buleandră, țoală, (reg.) rufă, (Transilv. și Maram.) halub, (depr.) hanță. (Ia-ți o ~ pe tine.) 2. palton. (Poartă o ~ de blană.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Antonime / cuvinte cu sensuri opuse
Hain ≠ milos, milostiv
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Expresii și citate
Expresii, proverbe și citate.
Minte scurtă, haine lungi – hemistih din poezia Dalila a lui Eminescu. Versul complet sună astfel: „Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi!” Evident, poetul face această constatare, înrîurit de tema pe care o tratează, de Dalila, simbolul femeii trădătoare. Astăzi însă, expresia „minte scurtă, haine lungi” nu se mai referă numai la femei, ci în general la persoane cu veșminte arătoase, dar cu judecată puțină. Se mai folosește cîteodată și forma: „Poale lungi și minte scurtă”. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Tunica proprio pallio (lat. „Cămașa e mai aproape decît haina”) – Plaut, Trinummus (act. V, sc. 2). A devenit proverb în multe limbi, arătînd că ni-e mai milă de rude decît de străini, de prieteni decît de necunoscuți. Și noi avem zicalele: Cămașa e mai aproape de piele și: Cămașa e mai aproape ca sumanul. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Vestis virum reddit (lat. „Haina face pe om”) – Dicton vechi care a devenit proverb în multe alte limbi: L’homme et l’habit (fr.), Kleider machen Leute (germ.), Haina face pe om (rom.)... Adică: prețuirea omului după înfățișare. Francezii au și o zicală cu sens contrar: L’habit ne fait pas le moine (Haina nu-l face pe călugăr). Noi spunem: Omul cinstește haina. Așadar: să nu ne luăm după aspectul exterior, după aparențe. FOL.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Victum et vestitum (lat. „Hrana și haina”) – expresie prin care latinii rezumau în două cuvinte ceea ce e imediat și strict necesar omului. Astăzi se adresează mai mult în ironie celor care nu se gîndesc decît la stomac și la lux, nesocotind hrana sufletească, satisfacțiile spirituale. Vezi: Sine Cerere…
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
Explică doar sensurile regionale (sau arhaice) ale cuvintelor.
HAIN s. m. (Mold., ȚR) Trădător. A: Boiarin hiclean unui domn și hain țării. PRAV. Iară pînă a veni Grigorie-Vodă au fost dată domnia Ducăi-Vodă, ținîndu-l hain la Ieși. CRB, 166r. Ca pe niște răi și haini ... au poruncit, să-i puie la opreală. IM 1754, 78r. Schimbătorii, tulburătorii, hainii, oștenii cei vicleni. BUCOAVNĂ 1775, 48v; cf. NECULCE; BUCOAVNĂ 1775, 45'v. B: Au început a-l pîrî la turci că este hain despre împărăție. R. POPESCU. Blud, ca un dușman și hain domnului său laropole, îndată s-au făgăduit lui Viadimir. IR 1755, 23v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; IM 1730, 110r. Etimologie: tc. hain. Vezi și haini, hainie, hainlîc.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hain, hainăadjectiv
- 1. Rău la inimă, fără milă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: crud câinos hapsân neîndurător
- Oamenii de-aici nu sînt haini și n-ar cuteza să se dea la răutăți. REBREANU, R. II 121. DLRLC
- Pe-un mal străin, L-a fulgerat un braț hain! COȘBUC, P. I 146. DLRLC
- Pajul Cupidon... Îndestul e de hain Vălul alb de peste toate Să-l înlăture puțin. EMINESCU, O. I 109. DLRLC
- Vîntul parcă se pornise și mai hain și mai tăios. MIHALE, O. 282. DLRLC
-
- 2. Necredincios, sperjur, trădător. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: necredincios sperjur trădător
- Brîncovene Constantin, Boier vechi, ghiaur hain! ALECSANDRI, P. P. 210. DLRLC
- Cigala nu era decît un hain, care-și lepădase legea și se turcise. SADOVEANU, N. P. 302. DLRLC
-
etimologie:
- hain DEX '98 DEX '09
haină, hainesubstantiv feminin
- 1. Termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte (în special) bărbătești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Hainele de pe feciori Sclipeau de-argint. COȘBUC, P. I 55. DLRLC
- Cere să-ți deie calul, armele și hainele. CREANGĂ, P. 191. DLRLC
- Mă jur în ceas curat Să-ți torc haine de matasă, Haine mîndre de-mpărat. ALECSANDRI, P. I 9. DLRLC
- Cînd bătea ceasul la nouă, Mă-mbrăcam în haine nouă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 300. DLRLC
- (Cu valoare de plural) Pe mine mă dezgustă și o haină nouă. C. PETRESCU, C. V. 303. DLRLC
- 1.1. Un rând de haine = un costum bărbătesc complet, alcătuit din pantaloni, sacou (și vestă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.2. Haine nemțești (?). DLRLC
- 1.3. Haine gata (1.2.).
- 1.4. Îmbrăcăminte bărbătească pentru partea de sus a corpului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Maria scutură în stradă o haină de lucru. DAVIDOGLU, M. 15. DLRLC
- Haina lui simplă, închisă pînă sub bărbie, e una din hainele obișnuite. STANCU, U.R.S.S. 37. DLRLC
- Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
- Cît vei auzi că încep a croi cîte una mai deocheată, tu să mă tragi de mînica hainei. ODOBESCU, S. III 46. DLRLC
- 1.4.1. Haină-albastră = poreclă dată de țărani boierilor. DLRLC
- Din școalele rurale... ies... aspiranți la posturile salariate ale comunelor, notari și scriitori, ziși prin sate haină-albastră. ODOBESCU, S. III 357. DLRLC
-
-
- 1.5. Veșmânt lung și larg care acoperă tot trupul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Amîndoi [oștenii] purtau haina de-atunci a călărimii boierești. SADOVEANU, O. VII 17. DLRLC
- Abia se ține haina cea bogată Prinsă ușor cu un colan de pai. EMINESCU, O. IV 77. DLRLC
- Izvorau în taină, Cu-a lor de aur haină, A nopții stele mari. EMINESCU, O. IV 193. DLRLC
- Mii de gînduri mă împresură în restimpul amurgului, cînd natura-ntreagă se acopere cu o haină fantastică. ALECSANDRI, PR. 291. DLRLC
-
- 1.6. Halat de casă. DLRLC
- O haină lungă și veche îi acoperă trupul pînă-n călcîie. VLAHUȚĂ, O. A. 441. DLRLC
-
- 1.7. Palton. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: palton
- Haină de blană. DLRLC
-
- A(-și) da și haina de pe el = a face sau a fi dispus să facă orice sacrificiu (pentru a obține ceea ce dorește). DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- Haină de nuntă = înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor pești, batracieni sau păsări în perioada împerecherii. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- halina DEX '98 DEX '09
- háljina DEX '98 DEX '09