opțiuni
  • info

16 definiții pentru palton

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALTON, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), confecționată din stofa groasă și căptușită cu vatelină sau cu blană, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din fr. paletot.

palton sn [At: POLIZU / V: (reg) ba~ / Pl: ~oane / E: fr paletot] 1 Haină de iarnă făcută din stofă groasă, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. 2 (Reg) Veston bărbătesc civil. 3 (Reg) Polcă.

PALTON, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), făcută din stofă groasă și căptușită, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din fr. paletot.

PALTON, paltoane, s. n. Haină lungă de iarnă făcută din stofă groasă, căptușită, și care se poartă peste celelalte veșminte. Începe să scotocească în buzunarul paltonului. SADOVEANU, O. I 336. Îi aruncă paltonul pe umeri. ANGHEL-IOSIF, C. L. 233. Își puse în cui paltonul ud. EMINESCU, N. 35.

PALTON s.n. Haină groasă și lungă de iarnă, care se poartă peste celelalte veșminte. [După fr. paletot].

PALTON s. n. haină groasă și lungă de iarnă, peste celelalte veșminte. (după fr. paletot)

PALTON ~oane n. Haină groasă și lungă, căptușită, care se poartă, mai ales iarna, peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. /<fr. paletot

palton n. haină bărbătească de iarnă ce se pune peste toate celelalte. [Fr. PALETOT, printr’un intermediar slav].

*paltón n., pl. oane (rus. pol. palion, d. fr. paletot, din paltoc, care vine d. ol. paltrok, haĭnă de călătorie, palster, toĭag; rok e germ. rock. V. rochie. Cp. cu bandon). O haĭnă bărbătească și femeĭască pe care orășeniĭ o poartă ĭarna peste toate cele-lalte. (Diferă de manta pin lipsa gaĭciĭ și fiind-că, în general, nu e croită pe talie). V. pardesiŭ, contoman, suman.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

palton s. n., pl. paltoane

palton s. n., pl. paltoane

palton s. n., pl. paltoane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PALTON s. haină. (Poartă un ~ de blană.)

PALTON s. haină. (Poartă un ~ de blană.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

palton (paltoane), s. n. – Haină groasă de iarnă care se poartă peste alte obiecte de îmbrăcăminte. – Mr. palto. Fr. paletot (Tiktin; Graur, BL, IV, 107), cf. ngr. παλτό (› mr.), tc., bg. palto, it. palto(n).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

PALTON coajă, jantilică, maferlan, palamantir, parpalac, spital, țolengher.

Intrare: palton
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palton
  • paltonul
  • paltonu‑
plural
  • paltoane
  • paltoanele
genitiv-dativ singular
  • palton
  • paltonului
plural
  • paltoane
  • paltoanelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

palton, paltoanesubstantiv neutru

  • 1. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), confecționată din stofa groasă și căptușită cu vatelină sau cu blană, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: haină diminutive: paltonaș
    • format_quote Începe să scotocească în buzunarul paltonului. SADOVEANU, O. I 336. DLRLC
    • format_quote Îi aruncă paltonul pe umeri. ANGHEL-IOSIF, C. L. 233. DLRLC
    • format_quote Își puse în cui paltonul ud. EMINESCU, N. 35. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.