4 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂU2, hăuri, s. n. Hăuit. – Din hăui (derivat regresiv).

HĂU1, hăuri, s. n. Prăpastie adâncă; abis, genune, adânc (II). ◊ Expr. (Pop.) Cât (e) hăul = niciodată; cu nici un preț. – Et. nec.

HĂU1, hăuri, s. n. Prăpastie adâncă; abis, genune, adânc (II). ◊ Expr. (Pop.) Cât (e) hăul = niciodată; cu nici un preț. – Et. nec.

hău3 i [At: ȘEZ. V, 98 / E: nct] (Reg) 1 Formă de atenționare înainte de a se adresa cuiva. 2 Particulă interogativă.

hău2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: drr hăui] (Rar) Hăuit.

hău1 sn [At: ALECSANDRI, P. I, 10 / Pl: ~uri / E: ns cf alb haus „prăpastie”] 1 Prăpastie adâncă. 2 (Îlav) Cât (e) -ul (și dudăul) Niciodată. 3 (Îal) Cu nici un preț.

HĂU2, hăuri, s. n. (Rar) Hăuit. – Din hăui (derivat regresiv).

HĂU1, hăuri, s. n. Prăpastie adîncă, genune, abis. Natura a pus o graniță fatală între moarte și viață, – un hău fără fund, peste care nici cei vii nu pot să sară. MACEDONSKI, O. IV 143. Brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure, și vîntul prăvălit în hău mugea cu îndrăcită mînie. RUSSO, O. 114. ◊ Fig. Vai ție, crai sălbatic!... Piară negru-ți nume în negura uitării, Cum cel din urmă geamăt se stinge-n hăul zării! IOSIF, T. 184. ◊ Expr. Cît (e) hăul (sau cîtu-i hăul) = niciodată; în nici un caz, cu nici un preț. Cine știe ce încurcătură vei face p-acolo, de să nu-i mai dea nimeni de căpătîi, cît hău! ISPIRESCU, L. 13. Nu mai vezi pe preot ținînd coarnele plugului cîtu-i hăul! CONTEMPORANUL, III 651.

HĂU2, hăuri, s. n. Hăuit. Începe un hău metalic, asurzitor, de mitraliere care macină. CAMIL PETRESCU, U. N. 309.

HĂU2 ~ri n. Zgomot produs de un obiect care hăuie. /v. a hăui

HĂU1 ~ri n. Prăpastie fără fund; genune; abis. ◊ Cât (e) ~l niciodată. /Orig. nec.

hău n. 1. prăpastie: gura ei [a mamei pădurii] un hău căscat EM.; fig. tiranul să dispară în hăul nimicirii AL.; 2. greutate, sarcină: duce hăul casei fără să cârtească ISP. [Gr. mod. HÁOS (cf. clir, disc = cliros, discos)].

hăŭ n., pl. urĭ (cp. cu ung. hó, zăpadă, și loc. cît e hău și dudău saŭ pîrău). Haos, abis (exemple numaĭ la scriitoriĭ din sec. XIX încoace). Fig. Greutate, sarcină: hău și greu caseĭ. Cît e hău saŭ cît hău și dudău (saŭ pîrău), cît e lumea și pămîntu, nicĭodată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hău s. n., art. hắul; pl. hắuri

hău (prăpastie, hăuit) s. n., art. hăul; pl. hăuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂU s. v. abis, adânc, prăpastie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hău, hăuri, s.n. (pop.) 1. abis, genune, prăpastie. 2. greutate, sarcină.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HĂU subst. „genune” și HĂULI vb. 1. Hăul, Lupul (CL); – T. (Buc); -ești s. 2. Haulă, Stoica din Chiojd (RI IX 44). 3. Hăulică, T. (Bîr I-IV). 4. Hăucă, olt.,. 1575 (Hris I 226).

Intrare: hău
hău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Hău
nume propriu (I3)
  • Hău
Intrare: hău (hăuit)
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hău
  • hăul
  • hău‑
plural
  • hăuri
  • hăurile
genitiv-dativ singular
  • hău
  • hăului
plural
  • hăuri
  • hăurilor
vocativ singular
plural
Intrare: hău (prăpastie)
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hău
  • hăul
  • hău‑
plural
  • hăuri
  • hăurile
genitiv-dativ singular
  • hău
  • hăului
plural
  • hăuri
  • hăurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hău (hăuit)

  • 1. Zgomot produs de un obiect care hăuie.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: auit attach_file un exemplu
    exemple
    • Începe un hău metalic, asurzitor, de mitraliere care macină. CAMIL PETRESCU, U. N. 309.
      surse: DLRLC

etimologie:

hău (prăpastie)

  • 1. Prăpastie adâncă; adânc (1.).
    exemple
    • Natura a pus o graniță fatală între moarte și viață, – un hău fără fund, peste care nici cei vii nu pot să sară. MACEDONSKI, O. IV 143.
      surse: DLRLC
    • Brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure, și vîntul prăvălit în hău mugea cu îndrăcită mînie. RUSSO, O. 114.
      surse: DLRLC
    • figurat Vai ție, crai sălbatic!... Piară negru-ți nume în negura uitării, Cum cel din urmă geamăt se stinge-n hăul zării! IOSIF, T. 184.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie popular Cât (e) hăul sau câtu-i hăul = cu nici un preț; în niciun caz.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: niciodată attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cine știe ce încurcătură vei face p-acolo, de să nu-i mai dea nimeni de căpătîi, cît hău! ISPIRESCU, L. 13.
        surse: DLRLC
      • Nu mai vezi pe preot ținînd coarnele plugului cîtu-i hăul! CONTEMPORANUL, III 651.
        surse: DLRLC

etimologie: