14 definiții pentru hărnicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂRNICÍE s. f. Zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie. – Harnic + suf. -ie.

HĂRNICÍE s. f. Zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie. – Harnic + suf. -ie.

hărnicie sf [At: URECHE, ap. LET. I, 148/34 / Pl: ~ii / E: harnic + -ie] 1 Vrednicie. 2 Sărguință. 3 Spor la lucru. 4 Zel. 5 (Iuz) Pricepere.

HĂRNICÍE s. f. 1. Zel în muncă, sîrguință. Se punea din nou pe drum, mai cu hărnicie. ISPIRESCU, L. 214. Plugarul cu hărnicie s-apucase de arat. NEGRUZZI, S. I 115. 2. Vrednicie, destoinicie. Înainte, tot ce vezi era boieresc. Acum, fiecare ia parte din mană după hărnicia lui. CAMILAR, N. I 394. ◊ (Concretizat, urmat de determinări introduse prin prep. «de») Ce hărnicie de om, ce cruce de voinic, tot satul nu-i ținea piept. DELAVRANCEA, S. 18.

HĂRNICÍE f. Efort fizic sau intelectual susținut în realizarea unui lucru; manifestare de om harnic. [G.-D. hărniciei] /harnic + suf. ~ie

hărnicie f. calitatea celui harnic.

hărnicíe f. (d. harnic). Vrednicie (Vechĭ). Activitate, silință: elev de o hărnicie rară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hărnicíe s. f., art. hărnicía, g.-d. hărnicíi, art. hărnicíei

hărnicíe s. f., art. hărnicía, g.-d. hărnicíi, art. hărnicíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂRNICÍE s. v. capacitate, competență, destoinicie, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, vrednicie.

HĂRNICÍE s. râvnă, silință, sârguință, strădanie, străduință, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligență. (E de admirat ~ lui.)

hărnicie s. v. CAPACITATE. COMPETENȚĂ. DESTOINICIE. PREGĂTIRE. PRICEPERE. SERIOZITATE. VALOARE. VREDNICIE.

HĂRNICIE s. rîvnă, silință, sîrguință, strădanie, străduință, vrednicie, zel, (pop.) sîrg, (înv.) activitate, diligență. (E de admirat ~ lui.)

Hărnicie ≠ lenevie, trândăvie


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HĂRNICIE. Subst. Hărnicie, sîrguință, diligență (livr.), vrednicie, destoinicie; silință, rîvnă, zel, ardoare, ardență (livr.), tragere de inimă, stăruință, stăruială (înv.), stăruire (înv.), străduință (rar), străduială (rar), străduire (rar), strădanie, osîrdie (pop.), caznă, osteneală (înv. și pop.), trudă (pop.), trudnicie, muncă. Perseverență, asiduitate, tenacitate, dîrzenie, îndîrjire. Migală, migăleală, migălire, minuțiozitate, minuție (livr.), meticulozitate, scrupulozitate. Promptitudine, operativitate, punctualitate. Adj. Harnic, hărnicuț (dim.), hărnicel, ca o furnică (o albină), străduitor, strădalnic (înv. și reg.), laborios, diligent (livr.), sîrguincios, sîrguitor, osîrdnic (înv.), osîrduitor (înv.), silitor, ostenitor (înv. și pop.), truditor (pop. și livr.); robaci (reg.), vrednic, destoinic; stăruitor, zelos, rîvnitor, ardent (livr.). Asiduu, perseverent, tenace, dîrz, îndîrjit. Migălos, meticulos, minuțios, scrupulos. Prompt, operativ, punctual. Vb. A fi harnic, a (se) hărnici, a lucra cu zel; a sîrgui (pop.), a stărui, a se strădui, a (se) osîrdui (înv.), a se osteni (înv. și pop.), a-și da toată osteneala, a-și da (toată) silința, a se trudi (pop.). A insista, a persevera. A se învrednici (pop.), a se dovedi vrednic, a fi zelos, a fi piper, a face din iarnă vară. Adv. Cu rîvnă, cu sîrguință, cu sîrg (pop.), cu tragere de inimă, stăruitor, minuțios. V. conștiinciozitate, efort, finalitate, muncă.

Intrare: hărnicie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărnicie
  • hărnicia
plural
genitiv-dativ singular
  • hărnicii
  • hărniciei
plural
vocativ singular
plural

hărnicie

  • 1. Zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie.
    exemple
    • Se punea din nou pe drum, mai cu hărnicie. ISPIRESCU, L. 214.
      surse: DLRLC
    • Plugarul cu hărnicie s-apucase de arat. NEGRUZZI, S. I 115.
      surse: DLRLC
    • Înainte, tot ce vezi era boieresc. Acum, fiecare ia parte din mană după hărnicia lui. CAMILAR, N. I 394.
      surse: DLRLC
    • concretizat (Urmat de determinări introduse prin prepoziția «de») Ce hărnicie de om, ce cruce de voinic, tot satul nu-i ținea piept. DELAVRANCEA, S. 18.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Harnic + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09