12 definiții pentru vrednicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VREDNICÍE, vrednicii, s. f. 1. Calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemânare; capacitate, pricepere. 2. Faptă de merit, acțiune demnă de răsplată. ♦ Vitejie. 3. Cinste. ♦ (Înv.) Demnitate. – Vrednic + suf. -ie.

VREDNICÍE, vrednicii, s. f. 1. Calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemânare; capacitate, pricepere. 2. Faptă de merit, acțiune demnă de răsplată. ♦ Vitejie. 3. Cinste. ♦ (Înv. și arh.) Demnitate. – Vrednic + suf. -ie.

VREDNICÍE, (2) vrednicii, s. f. 1. Calitatea de a fi vrednic; hărnicie, îndemînare (la lucru). Era o mîndreță de om, vestit pe toată valea Similei de cinste și de vrednicie. VLAHUȚĂ, O. A. III 13. Se dusese veste în lume de vrednicia ei. ISPIRESCU, L. 347. Mă uit la acea fată... Cîtă vrednicie are la lucru. ȘEZ. I 262. ♦ Capacitate, pricepere, destoinicie. Cei doi tovarăși înțeleseră lămurit că leahul dorește să le arate vrednicia eretelui. SADOVEANU O. VII 82. Bunul părinte... atribuind știința mea la vrednicia învățătorului, porunci să cumpere cinci coți postav... pre care îl trimise dascălului. NEGRUZZI, S. I 11. 2. Faptă de merit, acțiune demnă de răsplată. Mama... m-a lăudat de vrednicia ce făcusem. CREANGĂ, A. 61. ♦ Iscusință în luptă, în războaie; vitejie. Noi n-am uitat, căpitane. Tudore, vrednicia ta și am credință că la nevoie vei ști să-ți pui pieptul iar. SADOVEANU, O. VII 109. Ostași!... sînt mulțămit de voi!... V-ați purtat cu. vrednicie la luptă! ALECSANDRI, T. II 15.Cinste. Cununia însă vom face-o tocmai după crăciun ca să ne putem înfățișa. cu vrednicie. REBREANU, R. I 31. ♦ (Învechit și arhaizant) Demnitate (2). Rădicarea cneazului Cerchescoi la vrednicia de mare canțelar... făcu pre Cantemir a se lăsa. NEGRUZZI, S. II 152.

VREDNICÍE ~i f. 1) Caracter vrednic; pricepere și îndemânare la lucru. 2) Stare de om vrednic. 3) înv. Treaptă într-o ierahie; rang. [G.-D. vredniciei] /vrednic + suf. ~ie

vrednicíe f. (d. vrednic). Capacitate (Rar). Hărnicie. Demnitate: a te purta cu vrednicie. – Și vreĭn- (est) și vren- (vest).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrednicíe s. f., art. vrednicía, g.-d. art. vrednicíei; pl. vrednicíi, art. vrednicíile

vrednicíe s. f., art. vrednicía, g.-d. art. vrednicíei; pl. vrednicíi, art. vrednicíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VREDNICÍE s. 1. v. hărnicie. 2. v. capacitate.

VREDNICÍE s. v. demnitate, merit, poziție, rang, treaptă, valoare.

VREDNICIE s. 1. hărnicie, rîvnă, silință, sîrguință, strădanie, străduință, zel, (pop.) sîrg, (înv.) activitate, diligență. (E de admirat ~ lui.) 2. capacitate, competență, destoinicie, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, (înv. și pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie. (Profesionist de mare ~.)

vrednicie s. v. DEMNITATE. MERIT. POZIȚIE. RANG. TREAPTĂ. VALOARE.

Vrednicie ≠ nevrednicie

Intrare: vrednicie
vrednicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrednicie
  • vrednicia
plural
  • vrednicii
  • vredniciile
genitiv-dativ singular
  • vrednicii
  • vredniciei
plural
  • vrednicii
  • vredniciilor
vocativ singular
plural

vrednicie

  • 1. Calitatea de a fi vrednic.
    exemple
    • Era o mîndreță de om, vestit pe toată valea Similei de cinste și de vrednicie. VLAHUȚĂ, O. A. III 13.
      surse: DLRLC
    • Se dusese veste în lume de vrednicia ei. ISPIRESCU, L. 347.
      surse: DLRLC
    • Mă uit la acea fată... Cîtă vrednicie are la lucru. ȘEZ. I 262.
      surse: DLRLC
    • Cei doi tovarăși înțeleseră lămurit că leahul dorește să le arate vrednicia eretelui. SADOVEANU O. VII 82.
      surse: DLRLC
    • Bunul părinte... atribuind știința mea la vrednicia învățătorului, porunci să cumpere cinci coți postav... pre care îl trimise dascălului. NEGRUZZI, S. I 11.
      surse: DLRLC
  • 2. Stare de om vrednic.
    surse: NODEX
  • 3. Faptă de merit, acțiune demnă de răsplată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Mama... m-a lăudat de vrednicia ce făcusem. CREANGĂ, A. 61.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Iscusință în luptă, în războaie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vitejie 2 exemple
      exemple
      • Noi n-am uitat, căpitane Tudore, vrednicia ta și am credință că la nevoie vei ști să-ți pui pieptul iar. SADOVEANU, O. VII 109.
        surse: DLRLC
      • Ostași!... sînt mulțămit de voi!... V-ați purtat cu vrednicie la luptă! ALECSANDRI, T. II 15.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cununia însă vom face-o tocmai după crăciun ca să ne putem înfățișa cu vrednicie. REBREANU, R. I 31.
      surse: DLRLC
    • 4.1. învechit arhaizant Treaptă într-o ierahie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: demnitate rang un exemplu
      exemple
      • Rădicarea cneazului Cerchescoi la vrednicia de mare canțelar... făcu pre Cantemir a se lăsa. NEGRUZZI, S. II 152.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Vrednic + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09