2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂMESÍT, -Ă, hămesiți, -te, adj. (Fam.) 1. Foarte flămând, mort de foame; lihnit. 2. Lacom, nesățios, nesăturat. [Var.: hămisít, -ă, hemesít, -ă adj.] – V. hămesi.

HĂMESÍT, -Ă, hămesiți, -te, adj. (Fam.) 1. Foarte flămând, mort de foame; lihnit. 2. Lacom, nesățios, nesăturat. [Var.: hămisít, -ă, hemesít, -ă adj.] – V. hămesi.

hămesit2, ~ă smf, a [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 253/6 / V: ham~, ~ezit, ~misit, ~mișit, (reg) hămnisit, hemes~, hemeșit / Pl: ~iți, ~e / E: hămesi] (Adesea complinit prin „de foame”) 1-2 (Om) foarte flămând. 3-4 (Om) slăbit. 5-6 (Om) leșinat. 7-8 (Om) lacom.

hămesit1 sn [At: DA ms / V: ~mis-1 / Pl: ~uri / E: hămesi] 1-2 Hămeseală (1-2).

HĂMESÍT, -Ă, hămesiți, -te, adj. 1. (Uneori determinat prin «de foame») Foarte flămînd, lihnit (de foame), mort de foame. Mașina... le smulge snopii din mîini cu lăcomia furioasă a unei bestii hămesite. VLAHUȚĂ, O. A. 368. Era buimac de cap și hămesit de foame, de atîta îmblat. CREANGĂ, O. A. 187. 2. Nesățios; lacom. Peste drum, baba Ioana, cu o strachină de boabe în brațe, își hrănea orătăniile, ocărînd pe cele mai hămesite, ocrotind pe cele fricoase. REBREANU, R. II 109. – Variante: hămisít, -ă (CREANGĂ, P. 245), hemesít, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. 215) adj.

HĂMESÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) v. A HĂMESI. 2) Care este sleit de puteri; fără vlagă; istovit; vlăguit. 3) Care vădește lăcomie la mâncare; nesățios. ~ de foame. /v. a hămesi

HĂMESIT adj. (Mold.) Flămînd. Mare scădere au avut în oameni, hămisită oastea și caii. M. COSTIN; cf. NECULCE. Etimologie: hămesi. Vezi și hămesi.

hămesit a. Mold. leșinat de foame: hămesit de foame de atâta umblat CR. [Origină necunoscută].

HĂMESÍ, hămesesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A flămânzi peste măsură, a fi lihnit de foame. – Cf. alb. hamïs.

HĂMESÍ, hămesesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A flămânzi peste măsură, a fi lihnit de foame. – Cf. alb. hamïs.

HĂMISÍT, -Ă adj. v. hămesit.

HEMESÍT, -Ă adj. v. hămesit.

hămesi [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 116/14 / V: ~eși, ~misi, ~mne~, ~mnisi, hem~, hemeși, himisi / Pzi: ~sesc / E: alb hames „mâncău”] (Uneori complinit prin „de foame”) 1 vi A flămânzi. 2 vi A-și pierde puterile. 3 vi A leșina de foame. 4-5 vt A chinui sau a doborî foamea pe cineva. 6 vt A lăsa pe cineva să moară de foame.

HĂMISÍT, -Ă adj. V. hămesit.

HEMESÍT, -Ă adj. V. hămesit.

HĂMESÍ, hămesesc, vb. IV. Intranz. A flămînzi peste măsură, a fi foarte flămînd, a fi lihnit de foame.

A HĂMESÍ ~ésc intranz. fam. A flămânzi peste măsură; a lihni. /cf. alb. hamës

HĂMESI vb. (Mold.) A flămînzi. Și începură oștenii a hămnesi și a se bolnăvi. N. COSTIN. Și caii încă hămnesisă. NECULCE; cf. CANTEMIR, DIVANUL. Variante: hemnisi (CANTEMIR, DIVANUL). Etimologie: cf. alb. hamĕs. Vezi și hămesit.

hămesésc și hemesésc v. intr. (alb. hamăs, mîncăcĭos). Mold. Flămînzesc foarte tare, îs lihnit: hemesit de foame. – Și hămisesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hămesí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămesésc, imperf. 3 sg. hămeseá; conj. prez. 3 să hămeseáscă

hămesí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămesésc, imperf. 3 sg. hămeseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hămeseáscă

arată toate definițiile

Intrare: hămesit
hămesit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hămesit
  • hămesitul
  • hămesitu‑
  • hămesi
  • hămesita
plural
  • hămesiți
  • hămesiții
  • hămesite
  • hămesitele
genitiv-dativ singular
  • hămesit
  • hămesitului
  • hămesite
  • hămesitei
plural
  • hămesiți
  • hămesiților
  • hămesite
  • hămesitelor
vocativ singular
plural
hămisit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hămisit
  • hămisitul
  • hămisitu‑
  • hămisi
  • hămisita
plural
  • hămisiți
  • hămisiții
  • hămisite
  • hămisitele
genitiv-dativ singular
  • hămisit
  • hămisitului
  • hămisite
  • hămisitei
plural
  • hămisiți
  • hămisiților
  • hămisite
  • hămisitelor
vocativ singular
plural
hemesit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hemesit
  • hemesitul
  • hemesitu‑
  • hemesi
  • hemesita
plural
  • hemesiți
  • hemesiții
  • hemesite
  • hemesitele
genitiv-dativ singular
  • hemesit
  • hemesitului
  • hemesite
  • hemesitei
plural
  • hemesiți
  • hemesiților
  • hemesite
  • hemesitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hămesi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hămesi
  • hămesire
  • hămesit
  • hămesitu‑
  • hămesind
  • hămesindu‑
singular plural
  • hămesește
  • hămesiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hămesesc
(să)
  • hămesesc
  • hămeseam
  • hămesii
  • hămesisem
a II-a (tu)
  • hămesești
(să)
  • hămesești
  • hămeseai
  • hămesiși
  • hămesiseși
a III-a (el, ea)
  • hămesește
(să)
  • hămesească
  • hămesea
  • hămesi
  • hămesise
plural I (noi)
  • hămesim
(să)
  • hămesim
  • hămeseam
  • hămesirăm
  • hămesiserăm
  • hămesisem
a II-a (voi)
  • hămesiți
(să)
  • hămesiți
  • hămeseați
  • hămesirăți
  • hămesiserăți
  • hămesiseți
a III-a (ei, ele)
  • hămesesc
(să)
  • hămesească
  • hămeseau
  • hămesi
  • hămesiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hămesit hămisit hemesit familiar

etimologie:

  • vezi hămesi
    surse: DEX '98 DEX '09

hămesi

  • 1. familiar A flămânzi peste măsură, a fi lihnit de foame.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lihni

etimologie: