2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂÍRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi2 și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit1. – V. hăi2.

HĂÍRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi2 și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit1. – V. hăi2.

ire sf [At: MACEDONSKI, O. III, 19 / Pl: ~ri / E: hăi2] 1 Îndemnare a vitelor Si: hăit1 (1). 2 Gonire a câinilor la vânătoare Si: hăit1 (2).

HĂÍRE, hăiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a hăi și rezultatul ei; strigăt de îndemn pentru vite; hăit1. Alți surugii, tot atît de copilandri... spărgeau întunericul cu hăirile lor. MACEDONSKI, O. III 19.

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga pentru a stârni vânatul. – Din hăi1.

i2 [At: SANDU-ALDEA, A. M. 135 / V: hai2 / Pzi: ~esc / E: fo] 1 vi A îndemna vitele. 2 vt A goni fiarele la vânătoare.

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi1.

HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. A îndemna boii sau vacile la mers (strigîndu-le «hăi!»). Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91.

A HĂÍ ~iésc 1. intranz. pop. 1) A mâna boii sau vacile, strigând „hăi”. 2) A stârni vânatul din culcuș, strigând „hăi”. 3) A umbla din casă în casă de Anul Nou cu plugușorul; a ura. 2. tranz. A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea plugușorului. /Din hăi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hăíre (reg.) s. f., g.-d. art. hăírii; pl. hăíri

hăíre s. f. (sil. hă-i-), g.-d. art. hăírii; pl. hăíri

hăí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiésc, imperf. 3 sg. hăiá; conj. prez. 3 să hăiáscă

hăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăiésc, imperf. 3 sg. hăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăiáscă

Intrare: hăire
  • silabație: hă-i- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ire
  • irea
plural
  • iri
  • irile
genitiv-dativ singular
  • iri
  • irii
plural
  • iri
  • irilor
vocativ singular
plural
Intrare: hăi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • hăiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hăiesc
(să)
  • hăiesc
  • hăiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • hăiești
(să)
  • hăiești
  • hăiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • hăiește
(să)
  • hăiască
  • hăia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • hăiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • hăiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • hăiesc
(să)
  • hăiască
  • hăiau
  • i
  • iseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hăire

etimologie:

hăi (vb.)

  • 1. regional A îndemna boii sau vacile la mers.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Văcarul sta rezemat în bîtă mai la o parte, hăind cînd și cînd la vreo vită ce se prea-ndepărta. SANDU-ALDEA, U. P. 91.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A striga pentru a stârni vânatul.
      surse: DEX '09
  • 2. A umbla din casă în casă de Anul Nou cu plugușorul.
    surse: NODEX sinonime: ura (vb.)
  • 3. tranzitiv A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea plugușorului.
    surse: NODEX

etimologie: