7 definiții pentru hăit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂIT1, hăituri, s. n. (Reg.) Hăire. – V. hăi2.
HĂIT1, hăituri, s. n. (Reg.) Hăire. – V. hăi2.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hăit1 sn [At: TEODORESCU, P. P. 143 / P: hă-it / V: hâit / Pl: ~uri / E: hăi2] 1-2 Hăire (1-2). 3 Strigăt cu care se îndeamnă vitele. 4 Strigăt al colindătorilor care umblă cu plugușorul Si: hăi (6). 5 (Pex) Plugușor. 6 (Pex) Colindat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂIT1, hăituri, s. n. Hăire. Iar Dochia ce frumoasă Auzi tocmai din casă Scîrțăitul carălor, Hăitul flăcăilor, Rumegatul boilor. PĂSCULESCU, L. P. 32.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hâit1 sn vz hăit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hăit (reg.) s. n., pl. hăituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hăit (reg.) s. n., pl. hăituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăit s. n., pl. hăituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: hăit (s.n.)
hăit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată: