opțiuni

2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hâtru, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 85/30 / Pl: ~i, ~e / E: vsl кытръ] 1-2 smf a (Om) glumeț, pus pe șotii. 3-4 smf, a (Om) înțelept. 5-6 smf, a (Om) viclean. 7 av Cu viclenie.

HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

HÂTRU ~ă (~i, ~e) și substantival (mai ales despre persoane) 1) Care se orientează cu pricepere în orice situație (trăgând foloase); șiret; șmecher. 2) Care vădește inteligență; ager la minte; deștept; inteligent. /<ucr. chytryi

hâtru a. Mold. șiret: un hâtru bun de glume AL. [Slav. HYTRŬ].

HÎ́TRU, -Ă, hîtri, -e, adj. (Mold., Bucov., rar Transilv.) 1. Glumeț, mucalit, poznaș. Și-așa de multe judecăți avea popa, încît vrun amărît hîtru îl boteză «popa Bucluc», poreclă rămasă pînă la moarte. CAMILAR, N. I 332. Era bărbat sprîncenat și întunecos; hîtru, fără a zîmbi. SADOVEANU, M. C. 166. ◊ (Substantivat) Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume. ALECSANDRI, P. III 437. 2. Isteț, deștept. Băietul în ruptul capului nu vrea să învețe carte, nefiind tocmai hîtru. ȘEZ. I 88. 3. Șiret, viclean. O țigancă foarte hîtră și înșălătoare. SBIERA, P. 108. ◊ (Adverbial) Rîde hîtru badea Toader; El știa ce o să iasă. BENIUC, V. 106. ◊ (Substantivat) Și motanul toarce-n sobă... Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? EMINESCU, O. I 48.

hî́tru, -ă adj. (vsl. hytrŭ, îndemănatic, hitryĭ, șiret, viclean V. împrohitesc). Mold. Fam. Șiret, poznaș: un hîtru bun de glume (Al. Peneș). – La Con. 265 și 281: a hotruluĭ știință, hotra ĭubire de sine.[1]

  1. Și hotru (după citatele din definiție). — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hâtru adj. m., s. m. (sil. -tru), art. hâtrul, pl. hâtri, art. hâtrii; f. sg. hâtră, g.-d. art. hâtrei, pl. hâtre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÂTRU adj. v. ager, deștept, dibaci, glumeț, hazliu, inteligent, iscusit, isteț, îndemînatic, poznaș, priceput, șiret, șmecher, vesel, viclean.

Hâtru ≠ prost

hîtru adj. v. AGER. DEȘTEPT. DIBACI. GLUMEȚ. HAZLIU. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. POZNAȘ. PRICEPUT. ȘIRET. ȘMECHER. VESEL. VICLEAN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hîtru (hîtră), adj. – Viclean, șmecher, șiret. – Megl. itru. Sl. chytrŭ (Cihac, II, 138; Conev 99), cf. bg. hităr, ceh. chytrý, rus. chytrĭ. – Der. hîtrie, s. f. (șiretenie).

Intrare: hâtru (adj.)
hâtru1 (adj.) adjectiv
  • silabație: hâ-tru
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hâtru
  • hâtrul
  • hâtru‑
  • hâtră
  • hâtra
plural
  • hâtri
  • hâtrii
  • hâtre
  • hâtrele
genitiv-dativ singular
  • hâtru
  • hâtrului
  • hâtre
  • hâtrei
plural
  • hâtri
  • hâtrilor
  • hâtre
  • hâtrelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: hâtru (s.m.)
  • silabație: hâ-tru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hâtru
  • hâtrul
  • hâtru‑
plural
  • hâtri
  • hâtrii
genitiv-dativ singular
  • hâtru
  • hâtrului
plural
  • hâtri
  • hâtrilor
vocativ singular
  • hâtrule
  • hâtre
plural
  • hâtrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
legătură către această paradigmă

hâtru hâtră regional

  • 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: glumeț mucalit poznaș 3 exemple
    exemple
    • Și-așa de multe judecăți avea popa, încît vrun amărît hîtru îl boteză «popa Bucluc», poreclă rămasă pînă la moarte. CAMILAR, N. I 332.
      surse: DLRLC
    • Era bărbat sprîncenat și întunecos; hîtru, fără a zîmbi. SADOVEANU, M. C. 166.
      surse: DLRLC
    • Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume. ALECSANDRI, P. III 437.
      surse: DLRLC
  • 2. (Om) isteț, deștept.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deștept isteț antonime: prost un exemplu
    exemple
    • Băietul în ruptul capului nu vrea să învețe carte, nefiind tocmai hîtru. ȘEZ. I 88.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Om) șiret, viclean.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: viclean șiret (adj.) 3 exemple
      exemple
      • O țigancă foarte hîtră și înșălătoare. SBIERA, P. 108.
        surse: DLRLC
      • Și motanul toarce-n sobă... Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? EMINESCU, O. I 48.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Rîde hîtru badea Toader; El știa ce o să iasă. BENIUC, V. 106.
        surse: DLRLC

etimologie: