2 intrări

12 definiții

HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

HẤTRU, -Ă, hâtri, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. (Om) glumeț, mucalit, poznaș. 2. (Om) isteț, deștept. ♦ (Om) șiret, viclean. – Din ucr. chytryj.

hấtru (hâ-tru) (reg.) adj. m., s. m., art. hấtrul, pl. hấtri, art. hấtrii; adj. f., s. f. hấtră, pl. hấtre

hâtru adj. m., s. m. (sil. -tru), art. hâtrul, pl. hâtri, art. hâtrii; f. sg. hâtră, g.-d. art. hâtrei, pl. hâtre

HÂTRU adj. v. ager, deștept, dibaci, glumeț, hazliu, inteligent, iscusit, isteț, îndemînatic, poznaș, priceput, șiret, șmecher, vesel, viclean.

HÂTRU ~ă (~i, ~e) și substantival (mai ales despre persoane) 1) Care se orientează cu pricepere în orice situație (trăgând foloase); șiret; șmecher. 2) Care vădește inteligență; ager la minte; deștept; inteligent. /<ucr. chytryi

hâtru a. Mold. șiret: un hâtru bun de glume AL. [Slav. HYTRŬ].

HÎ́TRU, -Ă, hîtri, -e, adj. (Mold., Bucov., rar Transilv.) 1. Glumeț, mucalit, poznaș. Și-așa de multe judecăți avea popa, încît vrun amărît hîtru îl boteză «popa Bucluc», poreclă rămasă pînă la moarte. CAMILAR, N. I 332. Era bărbat sprîncenat și întunecos; hîtru, fără a zîmbi. SADOVEANU, M. C. 166. ◊ (Substantivat) Ne dase nume de curcani Un hîtru bun de glume. ALECSANDRI, P. III 437. 2. Isteț, deștept. Băietul în ruptul capului nu vrea să învețe carte, nefiind tocmai hîtru. ȘEZ. I 88. 3. Șiret, viclean. O țigancă foarte hîtră și înșălătoare. SBIERA, P. 108. ◊ (Adverbial) Rîde hîtru badea Toader; El știa ce o să iasă. BENIUC, V. 106. ◊ (Substantivat) Și motanul toarce-n sobă... Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una ? EMINESCU, O. I 48.

hîtru (hîtră), adj. – Viclean, șmecher, șiret. – Megl. itru. Sl. chytrŭ (Cihac, II, 138; Conev 99), cf. bg. hităr, ceh. chytrý, rus. chytrĭ.Der. hîtrie, s. f. (șiretenie).

hî́tru, -ă adj. (vsl. hytrŭ, îndemănatic, hitryĭ, șiret, viclean V. împrohitesc). Mold. Fam. Șiret, poznaș: un hîtru bun de glume (Al. Peneș). – La Con. 265 și 281: a hotruluĭ știință, hotra ĭubire de sine.

Și hotru (după citatele din definiție). - LauraGellner

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

hî́tru adj. v. AGER. DEȘTEPT. DIBACI. GLUMEȚ. HAZLIU. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. POZNAȘ. PRICEPUT. ȘIRET. ȘMECHER. VESEL. VICLEAN.

Intrare: hâtru (adj.)
hâtru adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hâtru hâtrul hâtră hâtra
plural hâtri hâtrii hâtre hâtrele
genitiv-dativ singular hâtru hâtrului hâtre hâtrei
plural hâtri hâtrilor hâtre hâtrelor
vocativ singular
plural
Intrare: hâtru (s.m.)

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular hâtru hâtrul
plural hâtri hâtrii
genitiv-dativ singular hâtru hâtrului
plural hâtri hâtrilor
vocativ singular
plural