4 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hârjiit sn vz hârșâit1

HÂRJÂÍ vb. IV v. hârșâi.

HÂRJÂÍ vb. IV v. hârșâi.

HÂRJÂÍT s. n. v. hârșâit.

HÂRJÂÍT s. n. v. hârșâit.

HÂRȘÂÍ, hấrșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșií, hârjâí, hârșcâí vb. IV] – Hârș + suf. -âi.

HÂRȘÂÍ, hấrșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșií, hârjâí, hârșcâí vb. IV] – Hârș + suf. -âi.

HÂRȘÂÍT s. n. Faptul de a (se) hârșâi; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul; hârșâire, hârșâitură. [Var.: hârșiít, hârjâít, hârșcâít s. n.] – V. hârșâi.

HÂRȘÂÍT s. n. Faptul de a (se) hârșâi; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul; hârșâire, hârșâitură. [Var.: hârșiít, hârjâít, hârșcâít s. n.] – V. hârșâi.

HÂRȘCÂÍT s. n. v. hârșâit.

HÂRȘCÂÍT s. n. v. hârșâit.

HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

HÂRȘIÍT s. n. v. hârșâit.

hârșâi [At: CONTEMPORANUL, I, 198 / V: -~rjâi, ~rșcăi, ~șcâi, ~șii / Pzi: ~esc / E: hârș + -ăi] 1 vi A se freca de ceva, făcând zgomot. 2 vt A scrijeli. 3 vt A tăia ceva cu ferăstrăul. 4 vr A se deprinde cu necazurile și nevoile Si: a se hârsi (3). 5 vr A se istovi. 6 vr A se stâlci.

hârșâit1 sn [At: CARAGIALE, M. 332 / V: ~rjâ~, ~rjii~, ~șcâ~, ~șii~ / Pl: ~uri / E: hârșâi] 1 Hârșâire (1). 2 Scrijelire. 3-4 Hârșâire (3-4). 5 Istovire. 6 Stâlcire. 7 Zgomot produs de frecarea sau scrijelirea a ceva.

HÂRȘCÂÍ vb. IV. V. hârșâi.

HÂRȘIÍ vb. IV. V. hârșâi.

HÎRȘÎÍ, hî́rșîi și hîrșîiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma hîrșii) A se freca de ceva producînd zgomot. Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. ◊ (Obiectul care produce zgomot este complement instrumental introdus prin prep. «cu») Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Tranz. În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. ◊ Tranz. A zgîria, a scrijela. (În forma hîrjii) Hîrjiind pămîntul cu vîrful ciomegelor. ISPIRESCU, la TDRG. – Variante: hîrșií, hîrjií vb. IV.

HÎRȘÎÍT1 s. n. (Și în forma hîrșiit) Acțiunea de a hîrșîi; zgomotul produs prin frecarea unui obiect de altul. Nu se auzea în răstimpuri decît foșnetul filelor din revistă întoarse și hîrșîitul foarfecelui care le tăia. V. ROM. noiembrie 1953, 180. Vă place mai mult hîrșîitul coasei Prin holda de grîu, orz sau secară, Decît ciocîrlia cîntînd nevăzută-n văzduh. BENIUC, V. 24. Auz hîrșiitul unui chibrit. CARAGIALE, O. II 267. – Variante: hîrșiít, hîrjiít (CONTEMPORANUL, VIII 213) s. n.

HÂRJIÍ vb. IV. v. hârșâi.

arată toate definițiile

Intrare: hârjiit
hârjiit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hârjiit (part.)
hârjiit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârjiit
  • hârjiitul
  • hârjiitu‑
  • hârjii
  • hârjiita
plural
  • hârjiiți
  • hârjiiții
  • hârjiite
  • hârjiitele
genitiv-dativ singular
  • hârjiit
  • hârjiitului
  • hârjiite
  • hârjiitei
plural
  • hârjiiți
  • hârjiiților
  • hârjiite
  • hârjiitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hârșâi
hârșâi1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșâi
  • hârșâire
  • hârșâit
  • hârșâitu‑
  • hârșâind
  • hârșâindu‑
singular plural
  • hârșâie
  • hârșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșâi
(să)
  • hârșâi
  • hârșâiam
  • hârșâii
  • hârșâisem
a II-a (tu)
  • hârșâi
(să)
  • hârșâi
  • hârșâiai
  • hârșâiși
  • hârșâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșâie
(să)
  • hârșâie
  • hârșâia
  • hârșâi
  • hârșâise
plural I (noi)
  • hârșâim
(să)
  • hârșâim
  • hârșâiam
  • hârșâirăm
  • hârșâiserăm
  • hârșâisem
a II-a (voi)
  • hârșâiți
(să)
  • hârșâiți
  • hârșâiați
  • hârșâirăți
  • hârșâiserăți
  • hârșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșâie
(să)
  • hârșâie
  • hârșâiau
  • hârșâi
  • hârșâiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjii
  • hârjiire
  • hârjiit
  • hârjiitu‑
  • hârjiind
  • hârjiindu‑
singular plural
  • hârjie
  • hârjiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjii
(să)
  • hârjii
  • hârjiam
  • hârjiii
  • hârjiisem
a II-a (tu)
  • hârjii
(să)
  • hârjii
  • hârjiai
  • hârjiiși
  • hârjiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjie
(să)
  • hârjie
  • hârjia
  • hârjii
  • hârjiise
plural I (noi)
  • hârjiim
(să)
  • hârjiim
  • hârjiam
  • hârjiirăm
  • hârjiiserăm
  • hârjiisem
a II-a (voi)
  • hârjiiți
(să)
  • hârjiiți
  • hârjiați
  • hârjiirăți
  • hârjiiserăți
  • hârjiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjie
(să)
  • hârjie
  • hârjiau
  • hârjii
  • hârjiiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjâi
  • hârjâire
  • hârjâit
  • hârjâitu‑
  • hârjâind
  • hârjâindu‑
singular plural
  • hârjâie
  • hârjâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjâi
(să)
  • hârjâi
  • hârjâiam
  • hârjâii
  • hârjâisem
a II-a (tu)
  • hârjâi
(să)
  • hârjâi
  • hârjâiai
  • hârjâiși
  • hârjâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjâie
(să)
  • hârjâie
  • hârjâia
  • hârjâi
  • hârjâise
plural I (noi)
  • hârjâim
(să)
  • hârjâim
  • hârjâiam
  • hârjâirăm
  • hârjâiserăm
  • hârjâisem
a II-a (voi)
  • hârjâiți
(să)
  • hârjâiți
  • hârjâiați
  • hârjâirăți
  • hârjâiserăți
  • hârjâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjâie
(să)
  • hârjâie
  • hârjâiau
  • hârjâi
  • hârjâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșcâi
  • hârșcâire
  • hârșcâit
  • hârșcâitu‑
  • hârșcâind
  • hârșcâindu‑
singular plural
  • hârșcâie
  • hârșcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșcâi
(să)
  • hârșcâi
  • hârșcâiam
  • hârșcâii
  • hârșcâisem
a II-a (tu)
  • hârșcâi
(să)
  • hârșcâi
  • hârșcâiai
  • hârșcâiși
  • hârșcâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșcâie
(să)
  • hârșcâie
  • hârșcâia
  • hârșcâi
  • hârșcâise
plural I (noi)
  • hârșcâim
(să)
  • hârșcâim
  • hârșcâiam
  • hârșcâirăm
  • hârșcâiserăm
  • hârșcâisem
a II-a (voi)
  • hârșcâiți
(să)
  • hârșcâiți
  • hârșcâiați
  • hârșcâirăți
  • hârșcâiserăți
  • hârșcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșcâie
(să)
  • hârșcâie
  • hârșcâiau
  • hârșcâi
  • hârșcâiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșii
  • hârșiire
  • hârșiit
  • hârșiitu‑
  • hârșiind
  • hârșiindu‑
singular plural
  • hârșie
  • hârșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșii
(să)
  • hârșii
  • hârșiam
  • hârșiii
  • hârșiisem
a II-a (tu)
  • hârșii
(să)
  • hârșii
  • hârșiai
  • hârșiiși
  • hârșiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșie
(să)
  • hârșie
  • hârșia
  • hârșii
  • hârșiise
plural I (noi)
  • hârșiim
(să)
  • hârșiim
  • hârșiam
  • hârșiirăm
  • hârșiiserăm
  • hârșiisem
a II-a (voi)
  • hârșiiți
(să)
  • hârșiiți
  • hârșiați
  • hârșiirăți
  • hârșiiserăți
  • hârșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșie
(să)
  • hârșie
  • hârșiau
  • hârșii
  • hârșiiseră
hârșâi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșâi
  • hârșâire
  • hârșâit
  • hârșâitu‑
  • hârșâind
  • hârșâindu‑
singular plural
  • hârșâiește
  • hârșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșâiesc
(să)
  • hârșâiesc
  • hârșâiam
  • hârșâii
  • hârșâisem
a II-a (tu)
  • hârșâiești
(să)
  • hârșâiești
  • hârșâiai
  • hârșâiși
  • hârșâiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșâiește
(să)
  • hârșâiască
  • hârșâia
  • hârșâi
  • hârșâise
plural I (noi)
  • hârșâim
(să)
  • hârșâim
  • hârșâiam
  • hârșâirăm
  • hârșâiserăm
  • hârșâisem
a II-a (voi)
  • hârșâiți
(să)
  • hârșâiți
  • hârșâiați
  • hârșâirăți
  • hârșâiserăți
  • hârșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșâiesc
(să)
  • hârșâiască
  • hârșâiau
  • hârșâi
  • hârșâiseră
hârjii2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârjii
  • hârjiire
  • hârjiit
  • hârjiitu‑
  • hârjiind
  • hârjiindu‑
singular plural
  • hârjiește
  • hârjiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârjiesc
(să)
  • hârjiesc
  • hârjiam
  • hârjiii
  • hârjiisem
a II-a (tu)
  • hârjiești
(să)
  • hârjiești
  • hârjiai
  • hârjiiși
  • hârjiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârjiește
(să)
  • hârjiască
  • hârjia
  • hârjii
  • hârjiise
plural I (noi)
  • hârjiim
(să)
  • hârjiim
  • hârjiam
  • hârjiirăm
  • hârjiiserăm
  • hârjiisem
a II-a (voi)
  • hârjiiți
(să)
  • hârjiiți
  • hârjiați
  • hârjiirăți
  • hârjiiserăți
  • hârjiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârjiesc
(să)
  • hârjiască
  • hârjiau
  • hârjii
  • hârjiiseră
hârșii2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârșii
  • hârșiire
  • hârșiit
  • hârșiitu‑
  • hârșiind
  • hârșiindu‑
singular plural
  • hârșiește
  • hârșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșiesc
(să)
  • hârșiesc
  • hârșiam
  • hârșiii
  • hârșiisem
a II-a (tu)
  • hârșiești
(să)
  • hârșiești
  • hârșiai
  • hârșiiși
  • hârșiiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșiește
(să)
  • hârșiască
  • hârșia
  • hârșii
  • hârșiise
plural I (noi)
  • hârșiim
(să)
  • hârșiim
  • hârșiam
  • hârșiirăm
  • hârșiiserăm
  • hârșiisem
a II-a (voi)
  • hârșiiți
(să)
  • hârșiiți
  • hârșiați
  • hârșiirăți
  • hârșiiserăți
  • hârșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșiesc
(să)
  • hârșiască
  • hârșiau
  • hârșii
  • hârșiiseră
Intrare: hârșâit (zgomot)
hârșâit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșâit
  • hârșâitul
  • hârșâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hârșâit
  • hârșâitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârjiit
  • hârjiitul
  • hârjiitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hârjiit
  • hârjiitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșiit
  • hârșiitul
  • hârșiitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hârșiit
  • hârșiitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârjâit
  • hârjâitul
  • hârjâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hârjâit
  • hârjâitului
plural
vocativ singular
plural
hârșcâit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșcâit
  • hârșcâitul
  • hârșcâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hârșcâit
  • hârșcâitului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hârșâi hârjii hârjâi hârșcâi hârșii

  • 1. intranzitiv A se freca de ceva, producând zgomot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168.
      surse: DLRLC
    • Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141.
      surse: DLRLC
    • Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Hârș + sufix -âi.
    surse: DEX '98 DEX '09

hârșâit (zgomot) hârjiit hârșiit hârjâit hârșcâit

  • 1. Faptul de a (se) hârșâi; zgomot produs prin frecarea unui obiect de altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hârșâire hârșâitură attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nu se auzea în răstimpuri decît foșnetul filelor din revistă întoarse și hîrșîitul foarfecelui care le tăia. V. ROM. noiembrie 1953, 180.
      surse: DLRLC
    • Vă place mai mult hîrșîitul coasei Prin holda de grîu, orz sau secară, Decît ciocîrlia cîntînd nevăzută-n văzduh. BENIUC, V. 24.
      surse: DLRLC
    • Auz hîrșiitul unui chibrit. CARAGIALE, O. II 267.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi hârșâi
    surse: DEX '98 DEX '09